Odată însușit și aplicat, acest proverb ne poate salva, cel puțin, de la dezamăgire. Discutând despre el, putem vorbi despre mai multe aspecte ale vieții: despre laude (meritate sau nu), despre cum le percepem, despre cine pe cine laudă și nu în ultimul rând, despre cum putem supraviețui atunci când cel lăudat, ne dezamăgește.
Ne place să mergem la “pomul lăudat” pentru că sperăm că ceva minunat ni se poate întâmpla. Cine nu-și dorește să fie mulțumit, încântat, chiar fericit? Oricare dintre noi ne-o dorim, indiferent de vârstă, pregătire, profesie. “Pom lăudat” poate fi orice sau oricine ne poate rezolva o problemă. Poate fi un medic vestit, un laborator de analize medicale performant, un magazin cu oferte de tot felul și reduceri substanțiale, un avocat, un specialist, etc.
Spre deosebire de alte proverbe, pe acesta îl folosim doar atunci când ne păcălim cu ceva, ca formă sintetizată a dezamăgirii pe care o resimțim.
“La pomul lăudat” nu se duc doar cei care speră că îl vor lua pe Dumnezeu de picior. Se duc oameni cu sufletul încercat de lipsuri, de dorințe neîmplinite, de dureri și boli care le chinuie trupul. Se mai duc și oameni care speră să-și găsească direcția potrivită, care au mare nevoie de o îndrumare, de o părere obiectivă și pertinentă. Din păcate, mulți dintre cei care au optat pentru o asemenea alegere, nu au găsit rezolvarea sperată și suferă trăind cu impresia că nu au meritat. Dânșilor le dedic acest articol, încercând să explic de ce nu toate lucrurile sau persoanele care au fost lăudate, le pot fi de folos.

D-na L:
“- Am suferit de o boală rară și gravă. Am aflat despre un medic vestit, m-am dus la el și după puțin timp, am constatat că m-am dus degeaba. Mă simțeam tot mai rău, medicația administrată avea efecte secundare pe care nu le mai puteam suporta. Deși starea mea devenise foarte gravă, domnul doctor se ambiționa să continue tratamentul stabilit inițial. Am ieșit din spital pe semnătură. Familiei mele i s-a comunicat că nu mai am mult de trăit și toți au făcut depresie. Cum nu mai aveam nimic de pierdut, am schimbat medicul și tratamentul. M-a salvat un medic tânăr, necunoscut, dar capabil, empatic și responsabil. Puteți să mă dați ca exemplu și să explicați, celor interesați, de ce la pomul lăudat să nu te duci cu sacul.”

D-nul D:
“- Deși sunt bărbat în toată firea, eu sunt înnebunit după oferte de tot felul. Sunt proaspăt pensionar și am mult timp liber. Merg la magazinele care au oferte și stau la coadă ore întregi. Mă întorc cu tigăi, lanterne, papuci, etc. dar și cu nasturi lipsă sau fermoare rupte. Știu din tinerețe proverbul La pomul lăudat să nu te duci cu sacul, dar parcă sunt prost și nu-mi intră odată în cap. Se poate explica psihologic așa ceva?”

D-ra M:
“- Am un loc de muncă, cam departe de casă, prost plătit, cu o activitate care nu-mi este pe plac. Sfătuită de niște prietene, am cerut sfatul cuiva faimos, cotat ca bun cunoscător, cu numeroase apariții la TV. Am plătit ședința și discuția a avut loc. Tot timpul m-a certat, la propriu. Mi-a reproșat că accept ceea ce nu este de acceptat, că am o stimă redusă de sine, că dacă nu aspir la mai mult, nici nu pot avea mai mult. L-a final mi-a spus să-mi dau demisia. Era cât pe-aci s-o fac, dar mi-am amintit că am facturi de plătit, că vine iarna și că un loc stabil de muncă nu se găsește pe toate drumurile. Cum se spune, m-am dus la pomul lăudat și m-am întors…vraiște! Ce să fac ca să-mi revin?”

Laudele meritate sunt cea mai minunată carte de vizită. Un profesionist bun, politicos și empatic, o marfă bună, un lucru de calitate sunt o binecuvântare pentru oricine!
Riscul de a apela la serviciile unui medic ghidat numai după ambițiile /convingerile proprii poate fi, cel puțin, îngrijorător. Când este vorba de boală, viață și moarte laudele nu pot fi suficiente. Luați în calcul rezultatele pozitive pe care le-a obținut, nu numai spitalul unde lucrează. Compatibilitatea medic-pacient poate fi deosebit de importantă. Un medic care știe să-și încurajeze și să-și motiveze pacienții, poate face minuni, indiferent de gravitatea diagnosticului.

Goana după oferte de tot felul poate fi un mod de a vă umple timpul, mai ales după pensionare. Puțini știu că această goană nu înseamnă zgârcenie, poate ascunde doar frica de sărăcie, frică cu care se confruntă mai ales aceia care în tinerețe s-au confruntat cu mari dificultăți materiale. Le recomand să aibă în vedere și riscurile la care se expun. O tigaie, o lanternă sau mai știu eu ce, nu poate compensa suferința cauzată de un cap spart, un picior rupt sau o mână ruptă.

Domnișoarei căreia i s-a recomandat demisia pe motiv că acel loc de muncă este necorespunzător pregătirii și abilităților sale, i-am recomandat să nu dea cioara din mână pe vrabia de pe gard. Puțini oameni mai au șansa să lucreze în domeniul pentru care s-au pregătit. Și mai puțini oameni pot afirma “fac ce-mi place și iau și bani pentru asta”. Și eu m-am confruntat cu o situație asemănătoare și nu-mi este rușine s-o mărturisesc. Știți ce mi-a spus bunica mea? “Vrei mai mult, muncește mai mult …dar nu în sensul să tragi mai tare la jug, ci în sensul instruirii serioase în domeniul care tu crezi că îți poate oferi ce îți dorești!”
Tata a fost puțin mai dur și mi-a spus sec “Încă nu ești pregătită pentru altceva, pregătește-te și ai răbdare!” I-am ascultat pe amândoi și nu regret, nici măcar o clipă. Tot de la dânșii am învățat să mă temperez și să nu mă mai entuziasmez prostește atunci când mi se spune că ceva sau cineva îmi poate înfrumuseța viața.
Apropo de înfrumusețare! O cunoștință a apelat la serviciile unui chirurg plastician care i-a promis din primele secunde ale consultației “te fac artistă!”. Intervenția nu a reușit și dacă nu ar fi făcut o altă intervenție reparatorie (la un alt medic) ar fi fost bună de artistă, dar nu în filme, ci la circ (din păcate).

În concluzie, bazați-vă pe propriile convingeri, decideți în funcție de dorințele pe care le aveți și țineți cont de presentimente.
Dacă ați ajuns la un asemenea pom lăudat și nu ați avut cu ce umple sacul (la figurat vorbind), nu disperați! La întoarcere puteți descoperi că există și alți pomi, care nu au fost lăudați niciodată, dar care vă pot oferi ceea ce nici nu ați sperat.

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editiei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici