Se spune că din durere învățăm cel mai mult. Referitor la această constatare, părerile oamenilor sunt împărțite și au dat naștere la tot felul de discuții (mai ales în contradictoriu), la replici acide, ironii, etc. În afară de decesul celor foarte apropiați, cred că respingerea afectează emoțional cel mai mult. Este o concluzie la care am ajuns mai demult, însă evenimentele la care am participat în ultima perioadă, mi-au întărit această convingere.
Articole precum ”Despre respingere și nu numai” (2024), ”Refuzul, neacceptare sau respingere?” (2017), ”Ce ne poate transmite respingerea?” (2014) le-am scris urmare a solicitărilor primite din partea cititorilor mei. Cei preocupați de acest subiect se pare că-și doresc mult mai mult decât o analiză psihologică a situațiilor de acest gen. Mi-au solicitat recomandări ușor de pus în practică, fără apelarea la ajutorul unui specialist. Conștientizând cât de sensibil poate fi un asemenea subiect, am decis să reiau tema respingerii în funcție de doleanțele comunicate.

Vestea bună este că se poate face față respingerii, chiar cu brio, dacă acceptați realitatea că, în viața de zi cu zi, există și NU nu numai DA. Proverbul românesc ”Orice șut în fund este un pas înainte” poate fi un posibil antidot pentru anxietate (posibil și pentru o depresie ușoară), însă numai pentru cei puternici emoțional. Pentru ceilalți pot funcționa o serie de recomandări, care odată puse în practică, pot avea efecte de-a dreptul spectaculoase. În ce sens? De a dovedi și a vă dovedi că adevărata putere înseamnă puterea de a pleca din situații care nu vă ajută în a evolua, din toate punctele de vedere. Ordinea în care sunt prezentate este aleatorie, rămânând le alegerea dumneavoastră ce ar fi cel mai ușor de urmat și aplicat.

1.Încercați să nu reacționați, mai ales verbal; solicitați (cu calm) o pauză de gândire și reflectați atent asupra posibilelor motive;
2.Nu implorați acceptare, atenție, afecțiune deoarece riscul de a deveni penibili este maxim;
3.Sub nicio formă nu dezvăluiți durerea sufletească cu care vă confruntați datorită respingerii și nici luptele interioare care vă secătuiesc de puteri; dacă vă vine să plângeți înghițiți-vă lacrimile, nu le lăsați să curgă pe obraji, iar dacă vă gândiți să reproșați ceva, nu o faceți deoarece veți regreta ulterior;
4.Fiți demni/demne oricât de greu vă este, mențineți echilibrul interior înțelegând că ceea ce faceți nu este o simplă simulare, ci o probă a propriei valori;
5.Demonstrați-vă valoarea, folosiți-vă energia și priceperea în mod constructiv, orientându-vă (cât mai rapid cu putință) spre o nouă inițiativă;
6.Nu vă lăsati afectați de ignorarea voită a celor care vă resping, ignorați în același fel copiindu-le comportamentul, ca și cum le-ați pune în față o oglindă. Tehnica oglinzii am experimentat-o personal și este foarte eficientă, mai ales față de persoanele care s-au comportat urât sau nedrept, fără a avea vreun drept;
7.Dacă aveți posibilitatea, demonstrați că greșesc în cea ce vă privește, lăsați doar efectele să vorbească/dovedească și nu altceva sau altcineva;
8.Nu mai căutați validare, doar urcați pe scara dezvoltării personale, apoi ajutați și pe alții să se dezvolte pornind de la exemplul oferit (cu modestie), construindu-vă un statut social corespunzător;
9.Lucrați cu propriile dumneavoastră emoții și nu mai acceptați să fiți controlat de ele;
10. Transformați experiența neplăcută a respingerii în ceva pozitiv, priviți-o ca pe un nou impuls de a vă redescoperi;
11.Construiți-vă o existență de care să fiți mulțumiți și deveniți o persoană care merită prețuită și cucerită in acelasi timp, tocmai pentru bunătatea și originalitatea sa.

Ajunși la maturitate, veți constata că cea mai atrăgătoare calitate nu este perfecțiunea fizică, ci încrederea de a fi cine sunteți cu adevărat. Oamenii corecți simt autenticitatea. Amintirea inițiativelor frumoase crează întotdeauna impresii bune și sentimente de durată. Gesturile mici au importanță și pot amplifica calitățile native. Din păcate, sunt considerate niște mici slăbiciuni și nu li se acordă importanța cuvenită.
Unele relații au nevoie de mai mult spațiu. Dacă sunteți prea apropiați, puteți sufoca relația, dacă sunteți prea distant, conexiunea se va stinge rapid.
Respingerea nu este doar o consecință, poate fi și o necesitate, mai ales atunci când este evidentă incompatibilitatea. Dacă respingeți din motive personale, demonstrați înțelepciune și tact și faceți-o fără a da naștere unor amintiri neplăcute. Dacă ați fost respins, acceptați situația fără ură sau resentimente, apoi asimilați-o ca pe o lecție din care veți învăța să deveniți cea mai bună versiune a dumneavoastră și de ce nu, să atrageți oportunități mult mai bune decât ați avut.

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editiei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici