Trăim cu regrete, cu tristeți, cu bucurii, cu secrete, dar mai mult ca niciodată, trăim cu frica de viitor și de ce ne poate aduce acesta. Dincolo de toate aceste frici (de război, de a nu ne îmbolnăvi, de a nu ne pierde job-ul, de a nu rămâne fără gaze sau electricitate la iarnă, etc.), avem din ce în ce mai puțin timp de a ne gândi la ceea ce contează pentru noi.

Cert este că, ceea ce contează pentru unii, nu are nicio însemnătate pentru alții și astfel, de teama de a nu fi rediculizati, oamenii au devenit din ce în ce mai rezervați în a discuta despre ce ar avea importanță pentru sufletul lor. De exemplu, sănătatea are cu totul altă însemnătate pentru cei care sunt (sau au fost) bolnavi, decât pentru cei perfect sănătoși. Banii au o altă însemnătate pentru cei bogați decât pentru cei săraci și exemplele ar putea fi mai numeroase decât vă puteți imagina.

Contează ceea ce ați reușit să depășiți, nu doar ce vă doriți să mai realizați, le tot spun acelora care se declară nemulțumiți în legătură cu progresele pe care le-au obținut în lupta cu problemele pe care le au. Privind retrospectiv, unii capătă mai mult curaj, alții capătă o altă intensitate a perseverenței, alții reevaluează situația în care sunt.

“Ceea ce contează nu este ce se spune, ci ceea ce nu trebuie spus” a concluzionat demult Albert Camus. Este  un alt aspect, interesant de analizat.

La nervi, unele lucruri nu trebuie spuse deoarece pot da naștere la rupturi/separări ireparabile, precum și la traume greu de vindecat. Unui copil nu trebuie să i se reproșeze continuu că este prost, atunci când nu se ridică la nivelul așteptărilor părinților săi sau ale profesorilor. Unei femei nu trebuie să i se reproșeze că este grasă și urâtă, mai ales dacă a suportat câteva nașteri, mulți ani de căsnicie și a trecut și de vârsta a doua. Niciunuia dintre soți nu ar trebui să i se reproșeze că are un salariu mai mic decât al celuilalt. Doar au jurat că vor fi împreună la bine și la rău, nu? Dacă se doresc schimbări de genul celor amintite, indicat ar fi ca acestea să fie discutate pe îndelete, cu calm și cu răbdare de către ambele părți. Contează să fiți corecți, cinstiți, responsabili… Diversitatea a ceea ce  poate conta pentru un om, este atât de mare încât cu greu poate fi cuantificată.

Din punctul meu de vedere, ceea ce contează este mai important decât ceea ce NU contează. Contează să nu renunțați la planurile dumneavoastră, pe motiv că altuia nu i-au plăcut. Nu contează reproșurile celor care nu știu decât să vă critice sau să vă denigreze.

Dacă cunoașteți persoane pe care vă puteți baza, este extraordinar! Faceți în așa fel încât să fie cât mai prezente în viața dumneavoastră. Nu ar trebui să conteze, doar cei care v-au dezamăgit. Cu siguranță o vor face și a doua oară, iar loviturile de acest gen, pot fi  greu de suportat.

Nu așteptați mereu un ajutor din exterior, bazați-vă și pe abilitățile pe care le aveți, dar și pe resursele de care dispuneți. Dacă totuși ați primit un ajutor dezinteresat, fiți întotdeauna recunoscători și recompensați bunăvoința celui care v-a ajutat.

Nu vă mai bazați pe noroc sau pe o posibilă șansă, poate fi extrem de periculos  în cazul unui eșec.

Multe dintre persoanele în vârstă care mi-au solicitat consilierea, mi-au povestit cât de importantă poate fi mărturisirea, la timp, a sentimentelor de afecțiune. Pe majoritatea celor cu care am discutat, frica de a fi respinși i-a condamnat la o viață de regrete și dragoste neîmpărtășită. “Am avut o viață de familie ca oricare alta, cu soție și copii, însă nu mi-am uitat nicio clipă prima iubită. Tot timpul m-am întrebat cum ar fi fost viața mea, dacă aș fi avut curajul de a mărturisi ceea ce era de mărturisit” spunea cu mare regret, un bărbat ajuns la vârsta pensionarii.

Nu ceea ce se întâmplă este ceea ce contează, contează cum reacționezi tu” a spus celebrul actor și maestru al artelor marțiale Bruce Lee. Acesta ar fi un alt aspect pe care îl vom analiza.

Reacționați la ce contează cu adevărat, nu rămâneți pasivi. Nu copiați pe nimeni, fiți originali și dați evenimentelor importanța cuvenită. Nu-i mai lăsați pe alții să vă spună ce puteți să faceți și ce nu. Nu trăiți în trecut, luați lucrurile așa cum sunt și nu pierdeți ocazia de a trăi în prezent.

Este singura cale de a vă putea bucura de ceea ce, într-adevăr, are însemnătate pentru dumneavoastră.

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editiei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici