De ce ne este atât de greu să luăm anumite decizii?
Decizia este soluţia adoptată la un moment dat. Bună sau rea, potrivită sau nepotrivită, decizia este o hotărâre luată instant sau în urma unei examinări. De ce credeţi că poate fi greu să luăm anumite decizii? Pentru că orice decizie poate fi urmată de consecinţe, plăcute sau neplăcute, de multe ori şi ireparabile.
În ultimul timp, tot mai multe persoane mi s-au adresat solicitându-mi recomandări în legătură cu dificultatea lor de a lua anumite decizii. Se considerau incapabile de a mai lua hotărâri pe care, în mod normal, ar fi trebuit să le ia singure, făcând abstracţie de influenţa altora.
Să le urmărim afirmaţiile şi apoi să analizăm…
D-nul N.: „Despre mine, soţia îmi spune că am ajuns un fel de Cănuţă – om sucit. Dacă cunoaşteţi basmul, înţelegeţi şi de ce. Iau foarte greu o decizie şi de foarte multe ori, într-un interval foarte scurt, o schimb radical. Considera că am o mare problemă şi m-a trimis la psiholog.
Pentru mine indecizia nu reprezintă mare lucru, este doar un obicei prost.
Recunosc că sunt un om sucit, însă lumea ar trebui să mă accepte aşa cum sunt. Am destule calităţi ca să compenseze acestă „obişnuinţă”.
Chiar şi de la dumneavoastră m-am întors de două ori… de la uşă! „Să intru, să nu intru?” aceasta era întrebarea. Am venit aici pentru că vreau o explicaţie, dar şi un remediu. Oare de ce nu pot lua deciziile bărbăteşte?
Doar sunt bărbat în toată firea, nu vedeţi?”
D-nul M.: „Cred că job-ul (serviciul) pe care-l am este sursa nefericirii mele. Cu toate acestea, nu pot lua decizia de a pleca şi de a pune punct situaţiei în care sunt. Motivaţia ar fi vârsta, puţin şi salariul, deşi nu este nici pe departe ce aş merita. Aş vrea să plec din ţară, harnic sunt, limbi străine cunosc, dar nu ştiu dacă voi reuşi să găsesc ceva potrivit pregătirii mele. Teama de necunoscut este combinată cu teamă de eşec. Deja au apărut anumite „consecinţe” şi la nivelul corpului fizic (erupii, alergii, etc).
M-am îngrăşat, deşi mănânc din ce în ce mai puţin. O amică m-a apostrofat cu destulă răutate „Ai pus pe tine şi nu e bine deloc. Cred că tata arată mai bine decât tine!” Comparaţia m-a durut, nu mă aşteptam din partea ei să fiu comparat cu un bătrân de peste 70 de ani! Ce prost mai sunt, eu îmi imaginam că mă simpatizează! Din clipa aia, să n-o mai văd! Ce părere aveţi, există vreo speranţă de mai bine, în cazul meu?”
D-na C.: „Sunt o persoană corectă, cinstită, iar pentru mine cuvântul dat este lege. Nu suport minciunile, nici încercările de a fi păcălită. A existat un precedent. Sunt destul de atentă, selectez doar persoane care au aceleaşi principii şi acelaşi sistem de valori. De ce mi-a fost frică, nu am scăpat! Am fost, din nou, păcălită!
Se pare că analizez prost, că nu observ ce ar trebui observat şi îmi cam pierd timpul, cu cine nu merită. Frica de a nu lua o decizie greşită, mă face să tot amân luarea unei decizii radicale.
Terapeutul la care am fost înaintea dumneavoastră, m-a avertizat „Vezi ce faci, boala lungă este moarte sigură!” şi a avut mare dreptate. În mine au „murit” cam multe: încrederea, preţuirea, dar şi curajul de a mai iniţia ceva.
Doresc să renunţ la o relaţie care mă nemulţumeşte. El mă face să mă simt ca o „umplutură” a unui gol, pe care îşi imaginează că nu-l va putea umple niciodată. Mă sună doar când doreşte ceva de la mine, nu mă prezintă prietenilor săi, motivând că în acest fel mă „protejează” de jignirile lor. Niciodată nu-şi aminteşte de ziua mea de naştere, tot timpul pretinde că este ocupat, dar nu este deloc aşa. Sunt un fel de „rezervă” pe care o utilizează când toate celelalte “resurse” s-au epuizat. Unde greşesc? Vă întreb, pentru că eu sunt cea care greşesc, altfel nu mi s-ar fi întâmplat acelaşi lucru.”
Să analizăm puţin cazurile prezentate, după care vă voi prezenta, în mod sintetizat, tot ce le-am răspuns.
Felul în care cineva obişnuieşte să ia decizii depinde de mai mulţi factori. Cel mai important dintre factori ar fi felul în care acea persoană a fost crescută şi educată. Copilul responsabilizat şi implicat în toate activităţile familei, devine de timpuriu descurcăreţ, curajos în a-şi stabili priorităţile, dar şi în asumarea propriilor decizii. Crescut în acest fel, frica de a nu greşi este gestionată corect, controlată şi transformată mereu în ceva pozitiv. Devenit adult, copilul responsabilizat de timpuriu, adoptă decizii cu rapiditate, indiferent de complexitatea situaţiei cu care se confruntă.
Foarte importantă este şi calitatea deciziilor. Una este să se adopte decizii pripite sau nesăbuite, altceva sunt deciziile înţelepte, echilibrate, menite să aducă un plus vieţii şi nu invers.
Un alt aspect ar fi personalitatea celui care decide. Unii au nevoie de susţinere, alţii nu. De obicei, indecizia este direct proporţională cu frica, dar şi cu lipsa încrederii în propriile forţe. Contează enorm încurajările venite din partea cuiva drag, dar sunt puţini care înţeleg acest lucru!
Persoanele care sunt o exemplificare a personajului Cănuţă – om sucit, sunt persoane care se tem de a nu-şi pierde poziţia de lider, atât în familie cât şi în societate. Teama de a nu mai fi ceea ce sunt, depăşeşte tot ce există în mintea lor. Au mare nevoie de susţinere emoţională, dar nu o spun, motivul fiind o mândrie prostească. Când au alături persoana potrivită (care le intuieşte corect nevoile), se mai pot schimba şi vor trece peste dificultăţi cu mai multă uşurinţă.
Persoanele care-şi doresc o schimbare radicală a vieţii prin alegerea altei tari, altui job, altei profesii, sunt persoane care au suferit şi suferă mult. Nu se tem de schimbare, se tem doar de ce le-ar putea aduce schimbarea. Nu le este deloc uşor să renunţe la o viaţă petrecută într-un anumit loc, într-un anumit fel, lângă anumiţi oameni, într-o anumită cultură, eventual o religie. Iau o astfel de decizie, împinşi de lipsuri crunte şi umilitoare. Un părinte mi-a mărturisit că a luat hotărârea de a pleca la muncă în străinătate, abia în clipa în care fiica sa i-a cerut o pereche de ghete şi el nu a avut banii necesari ca să-i cumpere.
Altă cunoştinţă, deşi are studii superioare absolvite la o Facultate de prestigiu din România, a ajuns să îngrijească persoane în vârstă în Italia pentru că, patronul străin de la banca unde lucra a hotărât să introducă limita de vastă pentru toţi angajaţii băncii, concediind pe toţi cei care nu se mai încadrau în noile standarde.
Niciun psihoterapeut care se respectă, nu va sfătui (în mod direct) pe cel/cea care vine la consiliere, să părăsească sau să păstreze ceva sau pe cineva, dar poate ajuta la analizarea obiectivă a situaţiei prezentate, cu plusurile şi minusurile reale, nu cele imaginare.
Domnului care intenţiona să plece în afara ţării, i-am redat ceea ce a spus cândva Frank Delano Roosevelt „Alegerea şi nu şansa, este cea care determină destinul”. A fost de acord cu ideea şi a înţeles perfect de ce dânsul este singurul în măsură să aleagă felul în care îşi va continua viaţa.
Doamnei care nu putea decide ieşirea definitivă din relaţia care o nemulţumea, i-am explicat că va fi în măsură să decidă ce este mai bine pentru dânsa, abia în momentul în care îi va fi foarte clar cine este cu adevărat, conştientizând mulţimea calităţilor cu care a fost binecuvântată. Nu se gândea că este prea bună pentru vremurile în care trăim şi nici la ideea de a-şi dărui sentimentele cuiva care merită.
Se tot gândea, cu sfâşietoare tristeţe, că nu i s-a spus niciodată „La mulţi ani!” de către persoana de la care avusese atât de mari aşteptări…
Într-adevăr, nu este deloc uşor să luăm anumite decizii, dar sunt momente când luarea unor decizii radicale, poate deveni mai mult decât necesară.
Încercaţi ca deciziile pe care le luaţi să nu rănească, să nu jignească, să nu distrugă ceea ce s-a clădit, cu dăruire şi implicare, timp îndelungat.
Dacă chiar vă doriţi să eliminaţi ceva neplăcut din existenţa dumneavoastră, fiţi hotărâţi şi gândiţi-vă că aveţi tot dreptul de a alege, mai ales dacă o asemenea alegere vă poate face fericiţi.
Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici