Nu vorbesc cu tine, eşti grasă şi urâtă!
Imaginea ne-o construim singuri. Sunt la modă sau au fost dintotdeauna la modă enunţurile pozitive care să genereze o stare de bine, să creeze iluzia că suntem cei mai buni, cei mai frumoşi, cei mai deştepţi, că suntem cei mai frumoşi, cei mai… Sunt terapii ce cultivă acest tip de etică. Nu includ printre preocupările mele problematica dezvoltată de ele şi nu sunt nici în măsură să am vreo altă opinie decât cea a unui om care nu le ignoră. Recunosc că am încercat tipologia unor şcoli într-un anumit moment al existenţei mele, când totul părea pierdut, dar fără vreun rezultat! Tot aşa a rămas!
Plimbându-mă printr-un mare magazin la un sfârşit de săptămână urmăream, fără să-mi propun, chipurile, reacţiile oamenilor eliberaţi de încă o săptămână de muncă, cumpărându-şi haine, cărţi, mâncare, bijuterii. Discuţiile se consumau între amabilităţi, reproşuri, mulţumiri, urări, ţipete ale copiilor. Atmosferă fără tensiuni, spartă din când în când de vreun grup de tineri zgomotoşi, alergând spre un film nou sau de voluntarii adulţi care strângeau fonduri pentru o casă de copii.
În faţa unui magazin de pantofi trei persoane agitate discutau, evident, politică, în spatele lor o fetiţă de vreo doi ani se ascundea după rafturi, ignorând sfaturile mamei de a se opri. Doamna mărturisea că-şi caută o pereche de cizme, cu cifre înalte, ca preţ, fără nicio altă calitate în rest, repetând întruna că domnu’ plăteşte! Şi trebuia să ştie asta toată lumea! Mai puţin domnu’, atent la conversaţie! Femeia nu ştia că nu interesează chiar pe nimeni vorbele ei, iar dacă dorea să se facă auzită, consider că greşise locul! Există şi pieţe! Cum vocea-i groasă răsuna supărător am întors capul! În acelaşi timp fetiţa şi-a potolit joaca, s-a îndreptat spre mama ei, aruncându-şi rapid ochii spre cea cu banii domnului. A rostit doar atât: ,,Nu vorbesc cu tine, eşti grasă şi urâtă!”- detalii pe care nu le văzusem, grăbită să înţeleg ce ascund cuvintele atât de tare spuse!
Am dat imediat dreptate fetiţei, apreciind sinceritatea unei generaţii!
Ana Koman – Editor online