Durerea reprezintă suferința fizică și emoțională suportată de cineva, fiind principalul motiv pentru care cineva se prezintă la medic. Este un semnal de alarmă pentru oricine, însă poate fi înțeleasă în mod diferit…sau deloc. Am decis să analizez anumite aspecte legate de durere, deși subiectul poate părea banal. Motivul îl veți descoperi în cele ce urmează.
În ciuda progreselor medicale înregistrate în întreaga lume, până în prezent, durerea resimțită de oameni, sub toate formele ei, nu cred că a fost suficient înțeleasă. De ce cred asta? Pentru că oamenii continuă să-și facă rău unii altora, chiar să se bucure de durerea pricinuită.
Referitor la durere, s-au vehiculat definiții teologice, medicale și filozofice. Teologii consideră că durerea este o modalitate de pedepsire a ființei. Medicii o consideră un simptom pe post de semnal de alarmă, indicator clar al unei disfuncționalități. Filozofii susțin că este un mecanism de protejare a organismului. Cert este că, durerea există de când lumea. De-a lungul timpului, pentru vindecarea ei au apărut șamani, vraci, sfătuitori, medici care și-au orientat întreaga existență pentru a o cunoaște, înțelege, controla, scopul fiind vindecarea celor bolnavi. În acest fel, mulți vindecători au obținut faimă, bogății, poziții sociale importante și nu în ultimul rând, respectul comunității în care trăiau.
Durerea ca domeniu de cercetare în medicină a apărut abia în anul 1960. În anii ’70 a fost introdus conceptul de echipe multidisciplinare pentru gestionarea durerii și de atunci, progresele în acest domeniu, mai ales în țările vestice, a crescut exponențial. Cui credeți că i se datorează acest progres? Un vechi proverb armenesc spune ”Durerea o știe cine o îndură”, contemporanii noștri spun că s-ar datora inteligenței umane direcționată spre a rezolva ceea ce nu au reușit înaintașii.
Sunt o mulțime de modalități de a suferi. Poți suferi fizic pentru că ceva din corpul tău nu mai funcționează, poți suferi fizic din cauza unui eveniment nefericit sau al unei persoane care traumatizează prin comportamentul său abuziv. Poți suferi emoțional pentru că ai pierdut pe cineva drag, pentru că ai fost refuzat, jignit, marginalizat, folosit, nedreptățit, etc.
Durerea te poate face trist, îngrijorat, disperat, înspăimântat, îngrozit, dezamăgit și poate afecta pe oricine, indiferent de vârstă sau sex.
Capacitatea de a suporta durerea, indiferent care ar fi forma ei, este diferită de la o persoană la alta. De observat se poate observa cu ușurință, însă e mai greu de înțeles. Gradul de toleranță a durerii depinde de istoricul medical al persoanei afectate, de motivația pe care o are, de susținerea persoanelor apropiate, dar și de tipul de personalitate.
Un fenomen îngrijorător, pe care l-am remarcat încă de la începutul pandemiei COVID, este insensibilitatea la durerea oamenilor a multora dintre cadrele medicale. Nu generalizez, sunt și excepții, însă ceea ce se întâmplă în actualul sistem medical de stat este de-a dreptul șocant. Multitudinea exemplelor negative prezentate la TV, dar și pe rețelele sociale, a ajuns la cote pe care nu mi le-aș fi imaginat vreodată! La un moment dat, chiar eu am fost martoră la un astfel de comportament și atunci mi-am pus întrebarea ”Oamenii ăștia chiar nu înțeleg ce înseamnă durerea sau se prefac?”. Răspunsul oferit a fost paralizant ”Ce mai vreți, este forma noastră de apărare… altfel ajungem la burnout!”. Din fericire cel aflat în suferință a trecut cu bine peste acea grea încercare, dar mi-am jurat că voi scrie despre ce i s-a întâmplat, tocmai pentru a confirma ce se difuzează la știri.
Psihologii consideră că există două tipuri de durere: una care te doare și una care te schimbă. Le-am experimentat pe amândouă și pot afirma că pe mine durerea m-a schimbat. Poate și din acest motiv, ceea ce scriam și publicam în urmă cu câțiva ani, este puțin diferit față de ceea ce public în prezent.
Prin acțiuni de voluntariat, consiliez persoane cu dizabilități fizice și fac tot posibilul să le învăț a se concentra pe ce pot face cu ce le-a rămas și nu pe ce nu mai pot face. Durerea limitărilor fizice este foarte greu de gestionat, mai ales pentru copiii și adolescenții aflați într-o astfel de situație. ”Ce simți tu când oamenii râd de tine sau comentează în legătură cu problema ta?” este întrebarea pe care le-o adresez, însă numai după ce ne împrietenim. În 99% din cazuri mi se răspunde ”Mă simt foarte trist(ă)” și din acel moment eu știu că durerea lor a îmbrăcat haina grea a tristeții profunde. Din păcate, durerea se poate transforma rapid în tristețe, deseori în anxietate și poate somatiza în fel și fel de afecțiuni, care se adaugă la problemele medicale deja existente.
Față în față cu durerea, mi-am imaginat cum ar fi dacă oamenii ar simți durerea pe care o provoacă cu intenție. Ideea o puteți considera de-a dreptul utopică pentru Romania. În alte țări, ideea preluării simțirii durerii de către cei vinovați de ea, a apărut mai demult, a prins bine la public, apoi a fost rapid preluată în scenariile unor filme cu buget de nivel mediu. S-au regizat câteva filme interesante însă, nu detaliez informația tocmai pentru a nu mă abate de la subiect.
În concluzie, durerile pot provoca multă suferință, frică, panică, supărare și pot schimba destine, mai ales atunci când nu li se găsește leacul. Nu poate fi suficient doar să fie observate, ci bine înțelese pentru a se putea interveni asupra lor. În acest nou articol am încercat să vă explic necesitatea acestei înțelegeri. Mă pot completa cei/cele care au experimentat-o și care s-au confruntat îndelung cu gestionarea ei, cu ajutor sau fără. Până atunci sper că durerea să nu-și mai facă loc în existența nimănui și nici persoanele care au produs-o. Într-adevăr, până atunci poate dura mult, dar vom trăi și vom vedea.

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editiei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici