Mai ales atunci cand nu s-au vazut de mult timp si se reintalnesc intamplator, oamenii isi pot pune reciproc intrebarea “Esti bine, esti sanatos/sanatoasa?”. Pentru unii, aceasta intrebare este doar o modalitate de a fi politicosi, altora le pasa cu adevarat… Chiar daca astazi mai nimeni nu se poate lauda cu o sanatate de fier, se raspunde “Da, sunt bine” trecandu-se rapid la un alt subiect. Care ar fi explicatia? Se evita explicatiile, precum si eventualele cosmetizari a realitatii pe care o traiesc.
In legatura cu acest aspect, am fost sfatuita “Nu intreba omul de sanatate, doar uita-te la fata lui”.Tinand cont de acest sfat, am reusit sa identific cu mai multa usurinta pe cei care sufereau, dar nu indrazneau sa-mi vorbeasca despre problema lor.
Zilele trecute cineva mi s-a adresat astfel “Se spune ca boala o simti, sanatatea nu. Eu as vrea sa ma simt sanatoasa, dar mintea nu ma lasa. Cand eram copil mi se spunea Bâzâială, pentru ca eram tot timpul trista si plangeam des. Imi era permanent teama si ma nelinisteam din nimic. Acum mi se spune Sfinxul pentru ca am o figura trista si serioasa. Ce se intampla cu mine? De ce nu pot fi altfel?”.
Cea care m-a abordat in acest fel, nu era o necunoscuta. Copilarisem impreuna, stiam ca i s-a spus Bâzâială si ii cunosteam felul de a fi. Am fost printre putinii parteneri de joaca care o strigau pe nume, niciodata nu am utilizat porecla. Pe atunci nu stiam ce este un temperament, dar simteam ca ea este altfel decat noi, observasem ca este mai sensibila si ceva din sufletul meu de copil, imi spunea sa o apar. Cand cineva radea de felul sau de a fi, ii intrerupeam imediat “rautatile” doar cu o simpla explicatie “asa este ea, de ce esti atat de rau/rea?”.
Da, ne-am despartit copii si ne-am reintalnit adulti. Si-a amintit ca am fost singura ei partenera de joaca care a inteles ca ea traieste o “anumita tristete”. M-a rugat insistent sa-i explic acest fel special de a fi si am facut-o. Daca sunteti curiosi ce i-am raspuns, va invit la lectura…
Sunt si persoane care se nasc cu sentimentul ca viata nu poate fi deloc frumoasa. Au o dispozitie mai trista in comparatie cu a celorlalti si gasesc tot felul de motive de ingrijorare. Rad foarte putin si le este teama sa se manifeste. Nu se entuziasmeaza, sesizeaza ca sunt diferiti, dar nu-si pot explica. Ajung sa creada ca sunt bolnavi si multi chiar se imbolnavesc.
Pentru un copil cu o personalitate depresiva, educatia pe care o primeste este esentiala pentru evolutia lui de mai tarziu, chiar daca, din punct de vedere biologic, este predispus la asa ceva. O educatie adecvata il poate face sa-si imbunatateasca imaginea despre sine si poate atenua mult sentimentele de culpabilitate. Dezvoltarea ideii ca are tot dreptul sa fie fericit, ca nu este nevoie sa fii perfect pentru asta, il poate face mai sigur pe el, iar atitudinea lui fata de viata se schimba.
Adultul cu o personalitate depresiva este un mare pesimist. Lucreaza foarte mult si este tot timpul obosit. Intarzie, evita deseori responsabilitatile, poate avea tendinta de a se neglija si de a vedea numai partea negativa a lucrurilor. Se poarta asa pentru ca ii este teama, mai mult de “ceva” decat de cineva. Ce s-ar putea face pentru posesorii unei astfel de personalitati?

Pot iesi din tristetea lor daca sunt incurajati constant si daca nu li se face morala. Daca li se inoculeaza ideea ca si situatiile dificile pot fi rezolvate cu succes, teama de a nu reusi sa finalizeze ceea ce au inceput, se poate estompa semnificativ. Obsesia ca viitorul lor este sumbru, poate fi combatuta cu exemplificari scurte si la obiect.
Specialistii considera ca simpla constientizare a acestui tip de personalitate nu este suficienta. Fara putin ajutor, depasirea starii permanente de neliniste, griji si potential pericol se poate face foarte greu.
“Cine-si ascunde boala, nu va gasi medicamentul” spune un vechi proverb turcesc.
Daca aveti o personalitate depresiva si asta va face sa suferiti, nu va mai ascundeti. Gasiti pe cineva specializat in astfel de probleme si vorbiti despre dorinta dumneavoastra de a va schimba. Remedii medicale exista, dar pot fi dificil de gasit fara o indrumare competenta, mai ales daca nici nu va asteptati la nimic bun.

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Ediţiei de colecţie: “Între psihologie şi parapsihologie” – click aici