Merg pe stradă apatică pe o vreme de arșiță, gândindu-mă că nici apartamentul meu de la etajul al doilea nu-mi poate schimba starea, doar dacă îmi promit că voi suporta aerul condiționat. Pentru că sunt cam rarele momentele mele de mers pe stradă îmi convertesc imediat dispoziția propunându-mi să observ….

Văd oamenii, aceiași parcă de ieri când copilăream pe-aici, gospodine cu sacoșe pline de legume, Doamne ce bune mai erau mâncărurile făcute odinioară de mama, după ce se întorcea din piață cu de toate!, puști zbenguindu-se, terase pline, agitație! Nimic surprinzător, imaginea unui oraș mic încremenit în monotonia de vară.

Văd și mizeria cartierului, cu hârtii și resturi peste tot, mașini uitate pe trotuare, ruginite, din care se ridică întrebătoare fire de… iarbă. Îmi atrage însă atenția spontaneitatea (n-am alt cuvânt acum!) cu care o doamnă din fața mea, cu țigara în mână, aruncă plasticul de la pachetul abia desfăcut chiar lângă coșul de gunoi. Să-i zic? Renunț, o urmăresc mai departe. Își târâie picioarele deformate, adăpostite sub o fustă strâmbă, de blugi, necălcată, cu un tricou pătat perfect asortat culorii indefinite a părului făcut cu gel. Plasticul papucilor ei verzi înfierbântat de asfaltul străzii se dilată după mersu-i dezordonat. Din ținuta doamnei nu lipsește, după cum ați intuit cățelul, câinele, săracu’, la fel de diform ca stăpâna, tot trăgând-o în stânga și în dreapta pentru a nimeri un copac. Doamna prea ocupată cu discuția tare la telefon cu Iubi ignoră nevoile primare ale patrupedului. Nu observă nici când bietul animal a ieșit din zgardă și s-a agățat mut în gardul viu al aleii, ea continuându-și drumul prin cartier doar cu zgarda-i legată de mână. Fără a fi răutăcioasă, dar mi se pare că parcă îi stă mai bine, o curea în prelungirea brațului care ține telefonul… accesoriu interesant, nu?

Am parcurs în spatele doamnei doar o parte din traseul plimbării ei, neștiut solitare, pentru că am ajuns acasă, remarcând însă că absența prietenului ei credincios n-a făcut-o nici măcar… tăcută, în continuare manageriind ieșirea de prânz la mici și bere… cu Iubi, evident! Probabil că și cu câinele dacă va fi recuperat de vreun anonim iubitor de animale!

Ana Koman – Editor online