Este ușor de observat că omul, indiferent că este femeie sau bărbat, oferă ce este mai bun din el și se manifestă cât mai frumos cu putință, numai când se simte iubit, respectat și apreciat. Când nu este și nici nu se simte astfel, situația se schimbă dramatic. Reacționează în funcție de gravitatea loviturilor primite, de modul în care le percepe, de principiile și mândria pe care le are.
Oamenii se pot pedepsi unii pe alții în fel și chip: fizic, atitudinal, emoțional, psihologic, social, etc.
O formă mai puțin întâlnită este tăcerea. Nu poate fi practicată de oricine pentru că sunt necesare: o puternică stăpânire de sine, un anumit nivel de instruire, o anume motivație, dar și de încăpățânare.
Până zilele trecute, nimeni nu mi-a cerut să explic ce este în spatele tăcerii care pedepsește, dar am acceptat provocarea, fără să stau mult pe gânduri. Am ascultat cu atenție, am analizat cu obiectivitate și chiar m-am gândit la câteva momente din propria-mi existență. Am ajuns la o concluzie, am oferit un răspuns, pe care îl voi prezenta sintetizat.

Cred ca tăcerea care pedepsește este mult mai elegantă decât o ceartă în toată regula. Nu se aud cuvinte grele, jigniri, nu se verbalizează reproșuri. Se lasă suficient loc pentru interpretări și presupuneri, iar imaginația fiecăreia din părți este serios pusă la lucru.

Ce credeți că poate sugera tăcerea care vă pedepsește?
Cel care o lansează dorește să impună niște limite clare, fără rănească în mod direct. Poate avea o problemă cu asumarea și poate fi îngrozit/îngrozită, la propriu, de un angajament serios în ceea ce vă privește. Prezența unor sentimente poate exista, dar nu primează. Dorește să-și păstreze stilul de viață cu care s-a obișnuit. Problemele sale nu dorește să devină și ale dumneavoastră, dar nici invers. Sunt situații când unul își dorește doar să fie iubit, iar celălalt doar să fie liber. Poate a constatat că punctele voastre de vedere nu sunt compatibile. E clar că latura emoțională a uneia dintre părți este prea puternică pentru celălalt! Frecvențele au devenit diferite pe parcurs și asta pentru că fiecare și-a văzut de propriile dorințe. Există posibilitatea ca dumneavoastră să fi devenit altfel decât v-a cunoscut, aspect care sperie mult și distanțează.
Relațiile de cuplu din ziua de azi se bazează mult pe interes, dar și pe îndrăgosteală. După ce dispare îndrăgosteala, ce mai rămâne? Rămâne conexiunea care a generat relația, insa pentru a putea fi menținută, trebuie să aibă un suport real și solid.
O altă cauză a tăcerii care pedepsește, pot fi relațiile trio. Dacă sunteți ignorat și pedepsit prin tăcere, înseamnă că cel/cea care a trebuit să aleagă, nu v-a ales sau se mai gândește, trăgând de timp.
Tăcerea poate ajunge un instrument de pedeapsă când între două persoane există tensiuni, dar și o lipsă acută de comunicare. Nu puteți implica într-o relație serioasă pe cineva care nu dorește a fi implicat. Încăpățânarea sa poate fi mult mai puternică decât voința dumneavoastră. De ce ar exista tensiuni dacă nu aveți nimic de împărțit? Tensiuni există pentru că vă doriți altceva decât vi se oferă. E mult mai ușor să taci decât să ascunzi, nu?

Ce ar fi de făcut?
Depinde dacă vă place (sau nu) ciorba reîncălzită, depinde dacă vă doriți să contracarați tăcerea și dacă aveți argumente. Nu intenționez să vă schimb alegerile și nici deciziile. Vă spun doar atât. Când cineva te face fericit, simți nevoia să-l faci fericit, e simplu. Tocmai de aceea, tăcerea care pedepsește nu are ce cauta în viața dumneavoastră, dacă vă doriți, suficient de mult, să fiți fericiți!

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editiei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici