Conform Dex, conștientizarea înseamnă a deveni conștient sau a face ca cineva să fie conștient de realitatea înconjurătoare, de posibilități, de gânduri și emoții. Psihologii consideră conștientizarea a fi primul pas spre responsabilitate, parte a unui proces complex ce include transformarea emoțională. Pentru un medic, conștientizarea gravității bolii/afecțiunii de către un pacient dificil, poate fi de mare ajutor în demersurile necesare vindecării, în respectarea regulilor, condițiilor și restricțiilor care se impun. Pentru o persoană obișnuită, fără o pregătire în domeniul psihologiei, conștientizarea reprezintă recunoașterea realității după o analiză a felului în care se reacționează în diverse situații. Marea majoritate a persoanelor care-și conștientizează greșelile (sau răul făcut), vor încerca să îndrepte lucrurile, să vindece cumva rănile făcute, de orice natură ar fi. Mustrările de conștiință sunt argumentul forte în justificarea a ceea ce părea greu (sau imposibil) de justificat. Despre conștientizare și rolul ei s-au spus și scris multe lucruri. Mă voi opri doar asupra a două aspecte: conștientizarea în relații și conștientizarea de sine. De ce conștientizarea în relații? Pentru că în societatea contemporană, democrația prost înțeleasă de peste 35 de ani, a dus la o decădere în sfera relațională. Nevoia de control a contribuit major la această decădere, motiv pentru care voi detalia. Nevoia de control nu apare întâmplător. Poate apărea din lăcomie, din invidie, din nesiguranță, din frica de a pierde orice și foarte rar, din nevoia de a proteja. Cel/cea care simte nevoia de a controla, reușește să obțină în mod constant tot cam ce își dorește. Atunci când își pierde entuziasmul, pleacă fără explicații și fără regrete. Simte această nevoie pentru că este obișnuit(ă) să controleze și poate deveni expert în a ști cum să atingă “coarda sensibilă” a celui dominat. Există persoane care nu răspund la un control de acest gen. Cine ar fi? Persoanele care nu mai acceptă iluziile, care nu acceptă să fie neputincioase și să primească doar umilință, dezamăgire, durere, marginalizare. Când se poate vorbi despre o conștientizare în relații? Când ajungeți să faceți lucruri diferit de lucrurile pe care le făceați anterior, când încercați continuu se reparați relația care nu funcționa de la început, când observați că interesul orientat spre dumneavoastră este și de natură financiară, când cei/cele care vin să ceară, nu oferă ceva în schimb, când nu mai sunteți dispuși la sacrificii care vă destabilizează și mai ales, dacă ați remarcat fuga de angajament a partenerului. O conștientizare de acest gen nu poate fi interpretată doar ca o necesitate de stabilitate și echilibru. Înseamnă că ați ajuns în punctul în care ați înțeles că aveți nevoie de o relație armonioasă, echilibrată, cu stabilitate și prezența necondiționată.
Fluctuațiile în relații pot produce multă suferință la nivel personal, motiv pentru care poate fi important: să rămâneți ancorați în realitate, în propria valoare, să ieșiți în lume, să interactionati și cu alte persoane, într-un cuvânt să luptați cu înverșunare pentru a prelua controlul asupra vieții dumneavoastră. Nu vă mai temeți de refuzul continuării relației. O persoană care nu v-a ales sau care vă ține pe banca de rezervă, are cu totul alte scopuri și este evident că nu ați găsit persoana care să vi se potrivească. Acceptați ideea că nu tot ce vă doriți este menit să și rămână. Sunt destule persoane care reiau relația din care au plecat, doar pentru a testa. Este posibil să se întoarcă în relație pentru că au conștientizat că sunteți greu de înlocuit sau pentru că le-a fost de-a dreptul imposibil să vă înlocuiască. Decizia dacă acceptați sau nu, vă aparține în totalitate, însă aveți în vedere că atunci când ceva minor nu-i va mai conveni, va pleca urgent… în altă parte.
Conștientizarea de sine reprezintă capacitatea de a vă analiza obiectiv prin reflecție și introspecție. Implică o autoanaliză a propriei persoane, o autoevaluare a valorii și valorilor personale. Concret, se referă la cât de clar ne vedem punctele slabe, punctele forte, precum și la înțelegerea modului în care suntem percepuți de ceilați. Spre exemplificarea celor afirmate, voi prezenta o frumoasă poveste terapeutică, mai puțin cunoscută.
A fost odată ca niciodată, la marginea unui sat, o pajiște micuță plină cu flori sălbatice de o frumusețe nemaiîntâlnită. Era mândria localnicilor, care deseori se odihneau în preajma ei. Diversitatea florilor, a culorilor și parfumul suav erau un veritabil balsam pentru sufletele tuturor. A început războiul și toți bărbații în putere au plecat pe front. În sat au rămas doar femeile, copiii și bătrânii cu toții fiind nevoiți să preia munca bărbaților care plecaseră pe front. Pajiștea nu a mai fost vizitată și nici îngrijită. Pe măsură ce timpul trecea, micuța pajiște a fost năpădită de buruieni. Florile s-au împuținat, multe chiar au murit, rând pe rând. Zâna Muntelui a văzut suferința florilor și le-a șoptit “Voi nu înfloriți pentru oameni, voi existați ca să înfrumusețați muntele și viața oamenilor care trăiesc aici!” Regina florilor de pe acea pajiște i-a răspuns “Cum să mai existăm, cum să ne mai înmulțim, cum să mai înflorim când nimeni nu ne mai iubește?”
Deși s-a întristat tare rău la auzirea răspunsului, Zâna Muntelui a continuat “Dacă oamenii locului nu vă mai vizitează, înseamnă că au motivele lor. Motivul principal este războiul, care durează de ceva vreme. Menirea voastră este să oferiți necondiționat tot ce aveți de oferit, pentru că faceți parte din planul Divinității dedicat oamenilor. Îi ajutați cu splendoarea voastră și ar fi minunat să continuați a oferi așa cum ați făcut-o până acum!”
Pe măsură ce florile și-au înțeles importanța, au început să accepte printre ele până și prezența buruienilor care le sufocau. Au continuat să se înmulțească și să înflorească, deși nu mai existau vizitatori care să le aprecieze frumusețea. Războiul s-a terminat și cei care au supraviețuit, s-au întors la casele lor. Au vizitat pajiștea și au fost foarte încântați că florile erau mult mai frumoase decât își aminteau. Bucuria oamenilor, a dat multă putere florilor sălbatice, care au devenit din ce în ce mai frumoase, dar și mult mai rezistente la intemperii și buruieni. Au încântat generații întregi și încă mai încântă pe cei care își fac timp să le viziteze.
Morala: Lipsa aprecierii pe care v-o doriți nu trebuie să vă distrugă. Absența ei poate avea diverse cauze, uneori greu de bănuit, de verbalizat sau de explicat. Dacă aveți ceva de oferit (bunătate, înțelepciune, răbdare, bunăvoință, etc) există și un motiv. Poate fi darul Divinității pentru voi, iar astfel de daruri nu se acordă la întâmplare. Dăruiți la rândul vostru iar în acest fel, binele se va răspândi asemeni florilor sălbatice răsărite pe o pajiște de munte.
În concluzie, conștientizarea nu este doar o simplă trezire la realitate. De cele mai multe ori, conștientizarea se câștigă prin multă suferință, resimțită la nivel personal. Este o înțelegere mai profundă a multor neînțelegeri, opțiuni, chiar falsități. Poate duce la despărțire, la abandon, dar și la clarificări sau la un nou început. Mă opresc aici, sperând că tot ce am prezentat anterior ar putea fi suficient pentru a aprecia, mult mai mult, binefacerile ei.

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editiei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici