Anii petrecuţi în bună înţelegere şi respect alături de oameni buni, cumsecade, cultivaţi pot dispărea într-o clipă. Orgolii mărunte frământă mintea unora sau a altora transformându-i. Înlocuiesc fără niciun regret zâmbetul cu ura, salutul cu spatele întors, gluma cu încrâncenarea. Mai ieri le erai alături, îi încurajai, îi felicitai, le citeai scrierile, erai sinceră, azi eşti neatentă, eşti lipsită de respect, lucrezi ocult, le obturezi meritele. Stai şi te minunezi de propria metamorfozare! Nu ţi-o aproprii! Este o imagine a ta construită de ei într-un vis de vară, picurată de vreun monstru marin, alimentată de alţi oameni pe care i-ai scos de multă vreme din viaţa ta, nici n-aveau ce să caute, de altfel. Sunt victime, îşi studiază gesturile ca nu cumva să trădeze rolul. Fac mari eforturi să te umilească, îşi închid genţile când treci pe lângă ei de parcă ai devenit şi hoţ. La vreo întâlnire duc tava cu cafea cât mai departe de tine, eventual o întorc la 180 de grade! Se întorc la oameni pe care odată îi detestau, oferindu-le cuvântul lor!
Sunt atât de urâţi în figuraţia lor! Sunt convinsă că nu au puterea de a fi cu totul răi. Simt că îi doare mult opţiunea lor de a întoarce spatele, de a tăcea la „Bună dimineaţa!” Îi las în linişte să-şi savureze micimea, să se bucure, să mă blameze, gândindu-mă că părul alb nu aduce întotdeauna înţelepciune, ci mai degrabă infantilism, degradare. Ies (urât) din viaţa mea, alăturându-li-se celor care m-au rănit, care îşi consumă acum cu voluptate biruinţa oglindindu-şi chipul schimonosit de rău în parbrizul maşinii abia şterse de praf, uitând că nu le aparţine în totalitate, plănuind alături de fiinţe identice lor cum să mai lovească.
Le întorc în gând lumina cu care sunt gata să primesc alţi oameni în viaţa mea. Oameni buni, sper!

Ana Koman – Editor online