Despre adevăr și minciună precum și despre anumite aspecte psihologice ale acestora, am scris două articole publicate online în urmă cu câțiva ani. Este vorba de articolele ”Negarea între minciună și incapacitatea acceptării” și ”Despre bârfă și minciună”, care fac parte și din cuprinsul cărții mele ”Oamenii întreabă, un psiholog răspunde”. Deși nu mă așteptăm, articolele respective au fost bine primite și au generat o mulțime de comentarii.
Observând că prefăcătoria și înșelătoria au căpătat o importanță greu de egalat, mai ales în ultimul an, m-am gândit să le analizez, apoi să scriu despre ele. Recunosc, subiectul de astăzi nu este prea plăcut, nici relaxant și nici reconfortant, însă poate fi de ajutor la nevoie, mai ales dacă sunteți interesați în a vă proteja și a evita neplăceri de genul înșelăciunilor.
Pentru prefăcătorie există mai multe sinonime: duplicitate, fățărnicie, ipocrizie, simulare. Indiferent care ar fi termenul utilizat, ideea este cam aceeași, anume că prefăcătoria este un mod de comportare, de manifestare a omului prefăcut. Scopul prefacatoriei este de a înșela buna-credință a cuiva, de a induce în eroare, având interese. Este o formă de simulare pentru a ascunde adevărul și de a obține avantaje. Niciodată nu corespunde cu adevăratele sentimente ale persoanei care o inițiază. Prefăcătoria asociată cu minciuni grave și repetate poate indica o tulburare de personalitate. Înșelarea pentru interesul propriu asociat cu iresponsabilitatea constantă, cu indiferența, iritabilitatea, agresivitatea și lipsa de remușcări sunt trăsături distinctive cu valoare diagnostică, atât pentru psihologi cât și pentru medicii psihiatri. Majoritatea persoanelor care înșală simt o plăcere deosebită de a face asta și de multe ori au tendința de a acționa fără a lua în considerare consecințele. Pot avea fantezii privind puterea și succesul atât de mult dorite, adoptând o atitudine arogantă. O altă trăsătură caracteristică ar fi lipsa de empatie, ei/ele nu se gândesc la o posibilă vulnerabilitate a celui înșelat. Prefăcătoria poate fi considerată un joc fals al cărui scop final este numai binele celui care o inițiază. Din recuzita obligatorie a acestui teatru ieftin face parte șiretenia, cu ajutorul căreia se încearcă a se controla viața victimei. Cred că șiretenia potențează prefăcătoria, uneori ridicând-o la rang de artă.
Inițiatorii prefăcătoriilor și înșelătoriilor oricum ar fi ele, mici sau mari, recurg la metode din ce în ce mai sofisticate, în pas cu societatea contemporană. Se pot manifesta atât offline cât și online. În mediul offline, se crează o imagine falsă a realității, un sentiment de necesitate și falsă urgență pentru a vă determina să răspundeți urgent solicitărilor. Spre exemplificare vă voi relata o întâmplare a cărei protagonistă am fost.

Aflată în preajma unei biserici din centrul orașului am fost abordată de o cerșetoare, grasă, destul de arătoasă și mult mai tânăra decât mine. Mi-a cerut bani, timp în care mă analiza din cap până în picioare, acordând o atenție deosebită mâinilor pentru a vedea dacă port bijuterii. Nu purtam și asta a dezamăgit-o rău. Am observat imediat ce făcea, însă am făcut pe proasta…în așteptare. I-am spus că bani nu-i pot oferi, dar îi pot cumpăra ceva de mâncare. S-a uitat foarte urat, apoi a răspuns că ea vrea doar bani, nimic altceva, după care m-a înjurat, cu voce tare, de la părinți până la strămoși. Destul de obișnuită cu persoane dificile și violente verbal, nu m-am speriat, i-am întors spatele și am plecat liniștită, încercat să-i demonstrez că nu m-a impresionat deloc. Cerșetoarea a trecut la o nouă potențială victimă, o doamnă mult mai în vârstă decât mine, îmbrăcată în doliu. În acel moment, m-am oprit să văd ce se întâmplă, după care am luat hotărârea de a scrie un articol-avertisment despre cei/cele care au făcut din prefăcătorie și înșelătorie obiectul muncii lor.

Înșelătoriile online par a fi cele mai la modă, poate și pentru faptul că sunt cele mai profitabile. Un astfel de exemplu ar fi phishing-ul, unde escrocii încearcă să obțină informații și acces direct la datele personale prin mesaje text false, email-uri false, știri false, etc. Înșelătorii mari se fac și în numele unor copii grav bolnavi, în numele unor persoane adulte cu grave suferințe, unor copii orfani sau în numele unor falși vindecători, care doresc să se facă remarcați fără a avea merite sau calități deosebite.
Înșelătoriile prin telefon au căpătat o amploare nemaiîntâlnită până acum și multe persoane și-au pierdut economiile de-o viață, dând curs unor solicitări dubioase. Infractorii pretind că sunt reprezentanții unor bănci, organizații sau instituții de stat pentru a obține informații confidențiale sau acces la conturile și cardurile celor apelați. Mulți ani am lucrat într-o bancă românească de prestigiu și am văzut destule situații de acest gen, victime fiind doar clienții care nu au fost vigilenți.
Cu ani în urmă, chiar tatăl meu a primit un telefon prin care era informat că eu, fiica dansului, am suferit un grav accident de circulație, fiind necesar să trimită urgent bani pentru a fi transportată cu elicopterul la un spital din capitală. Norocul nostru a fost că eram acasă, în camera alăturată, altfel nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar fi întâmplat… Tata, grav bolnav și aflat la o vârstă destul de înaintată, sigur ar fi făcut infarct. Ca răspuns, s-a oferit să mă cheme la telefon și să clarificăm (cu cei care îl sunaseră), dacă mă teleportasem sau nu. Prinși cu minciuna, escrocii au închis imediat.

Un vechi proverb arab spune că ”Cine se încrede în minciuni sfârșește în mari necazuri”. Pornind de la această idee, pentru a vă proteja, stați cât mai departe de cei/cele care s-au prefăcut față de dumneavoastră sau au simulat interesul! Până la înșelătorie nu este decât un singur pas… Fiți cât mai discreți cu viața pe care o trăiți! Nu mai dați explicații, nu trebuie să se știe despre eforturile, nici despre luptele pe care le duceți cu greutățile, nici despre planurile și nici măcar despre binecuvântările pe care le aveți! Lăsați-i să vorbească până nu vor mai putea, să bârfească cât vor, nu aveți nevoie de opiniile celor care nu vă pot înțelege. Nu este indicat să se știe unde ați ajuns și nici unde doriți să ajungeți, mai ales material și financiar. Dacă aveți mai mult decât ei/ele se vor întreba de unde și cum de ați reușit, iar dacă nu aveți, vor spune că nu ați reușit nimic în viață și că ați trăit degeaba. Ideal ar fi să nu vă certați, chiar dacă simțiți puternic nevoia de a le răspunde cu aceeași monedă. Procedati precum apa curgătoare atunci când întâlnește un mare obstacol, treceți peste sau evitați, fără a vă abate din drumul pe care-l aveți.
În ultimii ani și eu m-am confruntat cu prefăcătoria, șiretenia, perfidia, dar și cu încercări de a fi înșelată. Mi-am făcut curaj amintindu-mi ce a scris cândva Benjamin Franklin ”Șiretenia și perfidia sunt resursele oamenilor care nu au destulă minte să fie cinstiți”. Dumneavoastră vă puteți gândi la orice altceva, însă aveți în vedere că prefăcătoria este un rol imposibil de jucat de către o persoană cinstită.

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editiei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici