Termenul “epidemie” dă fiori reci oricărei persoane care-i înțelege consecințele. Se referă la extinderea unei boli contagioase într-un scurt timp, prin contaminare, la un număr semnificativ de persoane dintr-o localitate sau regiune.
De-a lungul existenței sale, omenirea s-a confruntat cu tot felul de epidemii: ciumă, holeră, lepră, tifos, meningită, gripă. Au murit milioane de oameni, însă lumea nu s-a sfârșit. Liderii religioși au afirmat că lumea nu s-a sfârșit datorită intervenției divine, diferiți oameni de știință au afirmat că lumea nu s-a sfârșit datorită intervenției prin descoperiri geniale, pe când anumiți lideri politici au afirmat că numai deciziile lor inspirate au avut rolul decisiv.
Afirmații de acest gen au fost și vor mai fi atâta timp cât oamenii vor avea în vedere doar epidemiile a căror gravitate se poate cuantifica prin pierderi de vieți omenești. Există și altfel de epidemii? Din păcate există și tocmai o astfel de epidemie o voi analiza în cele ce urmează.

Se spune că răutatea ar putea fi genetică, însă eu cred că răutatea se poate învăța și de la oameni, pe tot parcursul vieții, în funcție de felul în care se face față (sau nu), la diferite confruntări.
În prezent, se pare că răutatea se impune, iar bunătatea pierde tot mai mult teren. Este un efect observat, dar care este cauza? Specialiștii consideră că ar fi o multitudine de cauze: traume nevindecate din copilărie, frustrări cauzate de lipsurile materiale sau eșecurile personale, incapacitatea de gestionare a emoțiilor și sentimentelor negative, lăcomia, insuficienta instruire, etc.

“Răutatea nu este altceva decât bunătatea călcată în picioare” îmi spunea o doamna ajunsă pe patul de spital datorită lipsei de omenie a celor care ar fi trebuit să o trateze. Din punctul meu de vedere, răutatea nu este doar o lipsă de omenie. Răutate este atunci când o persoană este invidiată, pe nedrept, pentru salariul, pensia, locuința, grădina personală sau alte realizări personale. Răutate este și atunci când o persoană este nedreptățită, când i se neagă calitățile, abilitățile, drepturile acordate prin lege. Răutate este când o persoană este denigrată pe motiv că este prea “sus” și trebuie coborâtă la nivelul celor care nu pot ajunge la nivelul sau.

“Ferește-te de pericolul prostiei și răutății” ne-a sfătuit înțeleptul Buddha. Mai ales cei care s-au confruntat cu o asemenea combinație, știu cât de importantă poate fi o asemenea recomandare. Eu m-am confruntat cu așa ceva și credeți-mă, a fost cumplit!

Pandemia COVID a creat condițiile necesare și suficiente ca răutatea multora, să iasă la suprafață, cu și mai multă putere. “Nu puneți mâna pe mine, e pandemie”, “nu vă pot primi, e pandemie”, “nu vă pot ajuta, e pandemie”, “nu te pot îmbrățișa, e pandemie” sunt doar câteva dintre replicile pe care le-am auzit în acea perioadă și care m-au făcut să fiu mai atentă la ceea ce se întâmpla în jurul meu.
Nu doar pandemia a înrăit și distanțat oamenii. Pandemia a scos la iveală un “rău” bine ascuns, aflat în stare latentă. Un fost miner, disponibilizat după vreo douăzeci de ani de muncă grea în subteran, mi-a spus ceva care nu o să uit niciodată “Omul e ca și cărbunele, dacă nu te arde, te înnegrește”. Nu știu dacă era concluzia dânsului sau o citise undeva, dar mi s-a părut o remarcă genială. Am preluat-o în câteva dintre exemplificarile mele și sunt mândră că am avut ce învăța de la un om atât de simplu și cinstit, victimă a unor oameni nedrepți și răi.

Unei actrițe i s-a spus de către o colegă, dar și de către o profesoară de actorie, că nu are “coeficient de figură”, pentru o astfel de profesie. I s-a reproșat că este prea bătrână pentru a mai avea succes și i s-au pus o mulțime de piedici. La un moment dat, a clacat și a avut nevoie de consiliere. I-am prezentat ideea că oamenii invidioși suportă orice, dar nu și faptul că poți fi mai inteligent decât ei. I-am explicat că actoria presupune și roluri de compoziție, nu doar roluri de divă sau de june prim. I-am citat din mărturisirile scrise ale Iuliei Hasdeu “O femeie are nevoie de geniu și de o mare modestie pentru că ceilalți să-i tolereze inteligența”. Doamna mea a înțeles la timp că nu există pădure fără uscături. A absolvit cu brio și Facultatea de regie, dovedindu-și potențialul. În ciuda dificultăților suferite, tocmai răutatea unui critic de doi bani a făcut-o celebră. Este recunoscătoare tuturor persoanelor rele din viața dânsei pentru că au motivat-o să dovedească și altceva decât ambiția care a ajutat-o să ajungă unde a ajuns.

Lev Tolstoi scria într-una din cărțile sale “Nu fă rău și acesta va înceta să existe”. Ce bine ar fi, însă realitatea în care trăim, ne descurajează și ne sperie într-o mare măsură. Majoritatea populației țării noastre este îngrozită de război, în plus se întreabă și dacă va mai urma o pandemie. Se fac tot felul de presupuneri, se urmăresc previziuni de toate genurile, se urmăresc talk-show-ri.
Celor care mă întreabă ce cred despre un asemenea subiect, le atrag atenția asupra epidemiei de răutate cu care ne confruntăm. Câțiva dintre interlocutorii mei nu sunt de acord cu termenul “epidemie”. La cât de repede s-a extins, dar și la consecințele nefaste pe care le are, eu nu o consider o exagerare… fiecare are dreptul să creadă ce vrea și nu am de ce să mă supăr.

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editiei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici