Zilele trecute am primit un mesaj ”Articolul precedent a fost despre succes. De ce nu scrieți și despre eșec, eventual despre frica de eșec? Este mai de actualitate că oricând, suntem în perioada examenelor!” Țin să mulțumesc celui care mi l-a trimis. Chiar nu știam despre ce să mai scriu, iar propunerea sa a venit în cel mai potrivit moment.
Frica de eșec poate fi definită în diferite feluri. Este considerată a fi o trăire afectivă cu care oamenii se pot confrunta, la un moment dat. Este o teamă irațională de a nu reuși atingerea unui anumit obiectiv. Mai poate fi considerată și principala cauză a insuccesului. Suficient pentru a vă face o idee? Frica de eșec este strâns legată de experiențele trecute, de presiunea socială, posibil și de așteptările nerealiste. Zicala din vechime ”Omul din greșeli învață” poate fi și un îndemn de a nu renunța, însă nu are mereu efectul dorit. De ce? Pentru că oamenilor le vine din ce în ce mai greu să recunoască faptul că au greșit, fără a învăța nimic din greșelile făcute. Ceea ce nu se bănuiește este faptul că frica de eșec nu este o trăsătură a personalității, deși unii părinți afirmă des ”copilul meu este ca mine, s-a născut cu teama de eșec”. Într-adevăr, frica de eșec poate proveni din copilărie, însă este strâns legată de teama de a fi criticat sau respins. Chiar dacă esența este aceeași, frica de eșec a copiilor este diferită de frica de eșec a adulților. Voi explica în ce constau diferențele.

La copii, teama de eșec este teama că nu vor face față cerințelor școlare. Ei se tem îngrozitor că nu-și vor aminti ce au învățat, că se vor intimida, că nu vor lua premiu, nici note bune, că vor fi umiliți de profesori și/sau colegi. Se tem că vor fi considerați niște proști, că persoanelor apropiate lor le va fi rușine cu ei, că vor fi stigmatizați, apoi marginalizați. Credeți sau nu, contează enorm mediul școlar în care învață, dar și profesionalismul celor care-i învață. Pentru foarte mulți copii, coșmarul copilăriei lor este să fie puși a răspunde la întrebări în fața întregii clase. Din acest motiv, psihologii recomandă cadrelor didactice utilizarea acestei metode, cu mai multă moderație.
Frica de eșec, la copii, poate avea o serie de consecințe. Cele mai des întâlnite sunt: refuzul de a merge la grădiniță/cămin/școală, accesele de plâns sau furie înainte de plecarea de acasă, minciunile privind apariția bruscă a unei dureri, lipsa apetitului pentru mâncare, insomnii, starea de tristețe nejustificată, rezultate școlare slabe, sau foarte slabe, în ciuda faptului că învață zilnic, preferința de a se însingura, etc.

Cum pot fi ajutați?
Observând din timp schimbările de genul celor prezentate anterior și identificarea, prin dialog cu copilul, a motivelor noilor manifestări. Foarte importante sunt: seriozitatea înțelegerii aspectelor negative despre care a povestit, evitarea criticilor, tonul scăzut, încurajările, chiar și îmbrățișările, care dau micuților un sentiment de reală protecție și siguranță.

Ce trebuie învățați?
Că succesul nu este garantat nimănui, iar eșecul poate folosit și în avantaj propriu. Cum? Prin activarea, sau reactivarea, unor calități precum: răbdarea, perseverența, curajul.

La adulți, frica de eșec derivă din insuccesele repetate, din respingere sau critici frecvente, din amânarea frecventă a îndeplinirii anumitor sarcini. Adulților le este mult mai greu să accepte eșecurile drept niște rezultate proaste. Pentru un adult se pune și problema supraviețuirii, a susținerii financiare a familiei, ceea ce complică mult lucrurile. Pentru un adult responsabil, teama de eșec este și teama de a alege ceva ce ar putea regreta…mai târziu. Cauzele acestui gen de frică sunt de ordin psihologic: perfecționismul prost înțeles, complexul de inferioritate, existența unei traume a eșecului în stare latentă, dar și o expunere intensă la critici. Finalitatea eșecului unui adult depinde de perspectiva în care este privit.

Ce s-ar putea face pentru un adult pentru a atenua și ulterior vindeca, o astfel de frică?
Să accepte că durerile trecutului vor exista mereu, însă nu trebuie actualizate și nici rememorate. Să înțeleagă faptul că regretul este o povară greu de dus pentru oricine, indiferent de experiența pe care o are. Să caute exemple de oameni care au reușit să atingă obiective considerate de neatins, la vremea lor.

Exemple demne de urmat ar putea fi:
– savantul Albert Einstein care a spus cu modestie ”Le sunt recunoscător tuturor celor care m-au refuzat.Datorită lor am reușit pe cont propriu”;
– Oprah Winfrey care a concluzionat într-unul dintre interviurile ei ”Nu există eșecuri, doar lecții de învățat”;
– magnatul Henry Ford care a declarat ”Cel care se teme de eșec își limitează activitatea”;
– înțeleptul Buddha de la care discipolii și nu numai ei, au învățat că ”Singurul eșec real în viață este să nu fii sincer cu cei pe care îi cunoști cel mai bine”.
Din punctul meu de vedere, teama de eșec devine o problemă serioasă atunci când cel/cea în cauză, refuză, cu încăpățânare, să-și folosească capacitățile și aptitudinile, indiferent care ar fi ele.
Există persoane care trebuie să fie puternice nu numai pentru sine, ci și pentru cei apropiați lor. Atitudinea lor poate fi greu de înțeles pentru cei care-i privesc cu detașare și ironie, însă este foarte ușor de explicat. Puterea de sacrificiu nu este puterea oricui. Vine întotdeauna din suferință, dar și din curajul de a lua viața în piept, poate și de aceea care ar trebui mai mult apreciată și respectată.
Frica de eșec a adulților le poate afecta grav viața personală. Poate determina anxietate, depresie și poate deveni paralizantă, din toate punctele de vedere. Rezultatul poate fi cel puțin dezamăgitor pentru oricine: pierderea încrederii în sine și evitarea interacțiunilor sociale. Poate și din acest motiv, recomand să aveți mare grijă de dumneavoastră și să nu oferiți oamenilor mai mult decât merită.

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editiei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici