Se spune că cea mai bună cale de a arăta cine ești, este să fii tu însăți. Cu toate astea, la noi în țară, persoanele care preferă singurătatea sunt blamate, bârfite și considerate egoiste, până în măduva oaselor. De ce credeți? Pentru că foarte puține persoane au curajul de a se arăta societății în care trăiesc, așa cum sunt în realitate, acceptând (cu sau fără dificultăți) ironiile celor care nu pot înțelege că, și în acest fel, se poate funcționa în parametrii normali, fără compromisuri, fără să li se spună ce să facă, sau cum să gândească.
Sunt tot mai multe persoane, mai ales dintre cele trecute de prima tinerețe, care doresc să-și continue viața fără vreun partener. Ca om, dar și ca psiholog, am căutat să înțeleg această decizie (destul de controversată) și să o explic celor interesați, fără a încerca să descopăr motivele delicate care au determinat-o. Comentariile răutăcioase și jignitoare la adresa celor care au ales această cale, m-au deranjat și intrigat de nenumărate ori. De ce? Pentru că erau lansate de persoane deloc instruite, deloc cultivate, care, vorba lui Sir Anthony Hopkins ”aveau în casă mai multe perechi de pantofi decât cărți”. De citit nu se mai pune problema…Să ne înțelegem, nu am nimic cu persoanele care adoră achiziționarea a zeci de perechi de pantofi. Este o opțiune personală, chiar o necesitate emoțională, însă atunci când se comentează răutăcios fără a avea habar despre ce vorbesc, avem o problemă. Eu am curajul de a vă explica această dorința și o voi face în cele ce urmează.

Singurătatea poate fi benefică doar pentru cei care și-o doresc și care se simt bine în compania ei. Oamenii nu sunt doar ”praf de stele”. În ziua de azi, generozitatea, modestia, indulgența, toleranța sunt prost înțelese și mereu luate în râs. Tocmai din acest motiv, cei care preferă singurătatea au motivele lor: poate s-au simțit trădați, furați, mințiți, poate le-au fost înșelate așteptările, poate au fost dezamăgiți crunt, sau au fost lăsați singuri prea mult timp. Contează mult și existența traumelor. Din traume unii își revin repede, alții mai greu, alții niciodată, așa că nu este exclus ca trauma să fie motivul principal. Celor care iubesc singurătatea le place să funcționeze după propriul program, nu le place să fie deranjați atunci când lucrează și nici să li se spună ce să facă. Posibil să fi fost și educați în acest sens cu reproșuri de genul: ”mănânci prea mult”, ”consumi prea mult”, ”nu știi să spui ce vrei”, ”nu știi să vorbești”, ”nu știi să te faci plăcut”, ”nu știi să conviețuiesti în grup”, ”nu știi să-ți arăți afecțiunea”, etc.
Credeți sau nu, însă cei care optează pentru singurătate se pot simți și copleșiți de gânduri, griji, emoții, nesiguranță, uneori și suferințe fizice. Trăiesc cu mintea și nu cu inima, nu pentru că nu ar fi în stare. Mintea lor i-a ajutat să depășească cu succes cele mai grele situații, iar asta nu se poate ignora. Posibil să-și pună și bariere, mai ales ale gândirii, ale logicului, convinși/convinse fiind că, numai logica poate da sens acțiunilor lor. Poate că au încercat să fie prezenți în viața cuiva, dar nu li s-a dat importanță și atunci au ajuns la concluzia că este mai bine de unul singur.
Persoana care preferă singurătatea nu dă spațiu în viața sa, tocmai pentru că nu este pregătit(ă) pentru asta. ”Vă doriți o relație stabilă, dar sunteți pregătiți pentru asta?” este întrebarea pe care o adresez persoanelor care și-ar dori o relație, dar nu știu exact ce-și doresc. Răspunsul primit este întotdeauna vag.
Despre oamenii care doresc singurătatea se spune că sunt anxioși, fără a se bănui că anxietatea este rezultatul unui proces în care oamenii au fost tensionați prea mult timp. S-a afirmat și că pot avea probleme cu încrederea în sine și în ceilalți. Gândiți-vă puțin, dacă nimeni nu le-a fost alături în cele mai grele momente, nu e normal să fie așa?
Preferarea singurătății se poate datora și familiei în care au crescut. Există și predispoziții zodiacale pe care le puteți descoperi și singuri accesând site-urile specializate de pe Internet. Evit intenționat o astfel de detaliere deoarece cineva mi-a reproșat cu duritate ”tu nu ești astrolog” și nu doresc să întru în polemici pe acest subiect. M-am documentat foarte serios pe acest segment, dar de această dată mă abțin și sper să mă înțelegeți.
Nu înseamnă că dacă vă doriți singurătatea, sunteți și pregătiți pentru ea. Aveți mare grijă, distanțarea rănește rău de tot, în plus complică mult lucrurile! Cel mai grav rănesc (sau ne pot răni) cei/cele care au importanță pentru noi. Restul, ne indispun temporar, fără consecințe emoționale. Încercați să înțelegeți corect conexiunile pe care le aveți. Ați dat dovadă de loialitate, de înțelegere, de empatie? Dacă răspunsul este da, continuați. Dacă răspunsul este nu, sau vă îndoiți de ceva sau cineva, nu rămâneți blocați în relații care nu au șansa de a evolua. Tot ce aveți de făcut este sa fiți voi înșivă, fără măști sociale, fără prefacătorii, asumându-vă cu demnitate alegerile pe care le-ați facut. Dacă singuratatea este una dintre ele, nu vă rușinati. Este însoțită de gânduri și sentimente care sunt numai și numai ale dumneavoastră.

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editiei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici