A da echilibru vieţii a fost aspiraţia omului dintotdeauna! Reprezentarea corectă a dimensiunilor fiinţei umane fascinează. Ne place să ni se spună că suntem frumoşi, deştepţi, buni, corecţi, slabi etc. conştienţi fiind că şi facem ceva pentru toate acestea. Ne cultivăm calităţile în sensul desăvârşirii noastre, atât cât o percepem noi ca necesară.
Sportul, termen luat în sens general, e o provocare! Pentru profani, ancoraţi total în real, acesta se reduce de cele mai multe ori prin mersul la sală. O mare izbândă când poţi s-o faci! Vezi acolo o mulţime de doamne tinere sau nu, machiate, coafate, domni cu muşchi, alergând cu disperare, tragând de aparatele de forţă, dansând, boxând, unii cu antrenor personal, alţii la …gramadă, într-o atmosferă încinsă, plină de sudoare, aproape blocându-ţi respiraţia. Indiferent de ceea ce fac, toţi se hrănesc cu utopia trupului perfect.

Integrată într-un asemenea carusel, ales pentru a depăşi o anume situaţie pentru care nu vedeam o altă ieşire, m-am contaminat cu virusul sălii de sport atât de mult încât, atunci când pot, îmi închei fiecare zi cu o oră de mişcare. Văd destule, pentru că se văd! Aud multe, pentru că se şi vorbesc multe, nici nu bănuiţi că lumea aia adunată acolo conturează un tip de cultură, provincială, ce-i drept, foarte bine reprezentată. Dacă la aceasta se alătură şi cea a antrenorilor, veţi înţelege că mişcarea înseamnă… informaţie! Relaţionezi cu cel/ cea din dreapta, din stânga, îi observi schimbările, te motivezi, te compari, greşind, evident, întotdeauna dincolo e mai bine, te întrebi de ce nu mai vine doamna/ domnul. Îţi plac pantofii lui/ei de sport, tricourile sau, dimpotrivă, ai fi tentată să dai sfaturi etc.
Antrenorii se ataşează grupurilor, îşi dau silinţa să le aibă cu regularitate la ore, inventează programe de pregătire, le adaptează pe cele vechi, sunt suportivi, empatici, veseli. La un moment dat îţi devin prieteni, chiar foarte buni. Au şi ei clipele de sinceritate, iar când se simt incapabili să controleze situaţii, povestesc. Unele situaţii sunt chiar amuzante, dar deloc lipsite de logică.

De curând, antrenorul nostru ne spunea cu mare tristeţe că e nevoit să încheie un antrenament la o sala din alt oraş, închiriind o parte din centrul său sportiv, pentru că şase dintre clientele sale fidele nu mai vin. Mai adăuga şi faptul că nici soţia sa (un alt client devotat!) nu mai vine la sală! Curioase, doamnele au cerut detalii! Răspunsul a fost unul la care chiar că nu mă gândisem în intervalul dintre vorbele antrenorului şi întrebarea grupului: toate cele şapte clientele au… născut! cam în acelaşi timp…

Morala: pur feminină!

Ana Koman – Editor online