De obicei, se spune mulțumesc pentru un favor, serviciu sau binefacere. Cei care știu să mulțumească cum trebuie și când trebuie, sunt agreați și mai apreciați decât cei care nu o fac. Motivul? Utilizarea acestui cuvânt nu este doar dovada unei bune creșteri, este și o regulă de politețe.

Se poate mulțumi și pentru altceva decât pentru un bine? Zilele trecute m-am convins că se poate, aspect la care nu mă mai gândisem de mult timp.

Mă aflam într-un magazin mare și stăteam la coadă pentru a achita cele cumpărate. În imediata apropiere, stătea un bărbat trecut de prima tinerețe. La un moment dat, o doamnă superbă s-a apropiat de dansul și i-a spus discret “Îți mulțumesc că m-ai respins și m-ai îndepărtat. Atitudinea ta m-a rănit, însă m-a ajutat să înțeleg că meritam mai mult!”

Ups, asta cred că a durut rău! Respectivul nu a scos niciun cuvânt, a plecat capul și i-a tremurat bărbia. Era clar că este vinovat… Doamnele care au auzit ce i-a fost spus, au fost atât de încântate încât mai aveau puțin și aplaudau.

Cum nimic nu este întâmplător, în aceeași zi, dar seara, mi s-a solicitat consilierea unei doamne recent părăsite. Eram de-a dreptul istovită, dar am acceptat pentru că știu că o astfel de durere poate lăsa marcaje emoționale grave, dacă nu se intervine la timp.

Doamna mi-a vorbit despre frumusețea relației pe care a avut-o. Mi-a povestit și despre momente mai puțin plăcute, precum și despre incapacitatea viitoarei mame-soacre de a o accepta în familia lor. Se considera vinovată că nu a luptat  mai mult pentru a fi acceptată. Nu știa nimic despre compatibilitatea energetică, emoțională și zodiacală. A trebuit să-i povestesc despre fiecare în parte, încercând să-i demonstrez cât de importante pot fi, mai ales când se dorește o căsătorie. Suferința ei emoțională se datora îndeosebi umilinței la care fusese supusă. I se reproșase că nici măcar financiar nu se ridica la nivelul pretențiilor respectivei familii. Ce familie? Nu vă gândiți la ceva nobiliar, de sânge albastru! Era o familie ca oricare alta, al cărei obiectiv nu era fericirea unicului lor copil, ci bunăstarea și promovarea socială, imposibil de realizat prin forțe proprii. Era ceva ca-n bancul cu purecii și câinele. “Mergem pe jos sau luăm un câine?” s-au întrebat doi pureci ieșind de la cinematograf. Cui atribui eu rolul purecilor și al câinelui nu e greu de înțeles…

Am ascultat-o minute întregi fără să o întrerup, lucru care a surprins-o plăcut. Se aștepta să-i cer tot felul de detalii și nu înțelegea cum o pot ajuta fără să cunosc anumite lucruri…I-am explicat că un psiholog știe întotdeauna de unde să înceapă și mai ales, unde să se oprească.

Înainte de a-i prezenta punctul meu de vedere, i-am povestit tot ce se întâmplase între cele două persoane la magazin. A lăcrimat, apoi mi-a recunoscut că dansa nu este chiar atât de curajoasă. Ce i-am mai spus, voi prezenta în cele ce urmează…

Respingerea nu este întotdeauna ceea ce pare a fi. Chiar dacă doare cumplit, la final, poate avea un rol constructiv și nu distructiv. “Orice rău e spre bine”, “Orice șut în fund e un pas înainte” sunt expresii moștenite din vechime, care susțin clar această idee.

Savantul Albert Einstein este cunoscut și ca un om de mare succes. Celor care se indoiau de capacitățile sale le-a spus doar atât “Le sunt recunoscător tuturor celor care m-au refuzat în viață. Datorită lor am reușit pe cont propriu.”

Respingerea, atât ca atitudine personală cât și ca influență din partea altora, demonstrează incompatibilitatea, pe unul sau mai multe planuri.

Unii specialiști consideră că respingerea s-ar datora și inegalității nivelului vibrațional. Nu poți respinge o persoană care te completează, care te înțelege și care te stimulează să progresezi! Celui/celei care-i place întunericul, nu-i va plăcea lumina și implicit, nici cel/cea care poate aduce lumină în viața sa.

Respingerea mai poate trăda și frica de a nu fi acceptat(a). Poate fi un indicator suficient de relevant că ceva a fost bine ascuns și odată descoperit, poate da naștere unor probleme serioase.

Bunica mea avea o vorbă “Pune petecul și după cum e sacul”. Din nefericire, este valabil și în cazul respingerilor. Un petec bun, nu poate salva un sac…utilizat doar  pe post de cârpă. Cea care a reușit să-i spună acelui bărbat “m-a ajutat să înțeleg că meritam mai mult” cu siguranță că își înțelesese valoarea și nu numai atât.

Se apropie Sărbătorile de iarnă. Mulțumiți cât de frumos puteți celor care v-au susținut cu aprecierea și bunăvoința lor. Mulțumiți în gând și celor care nu au făcut-o, ajutându-vă, cam vrând-nevrând,  să vă redescoperiți.

Nu sugerez iertarea dușmanilor, ci ignorarea lor. Veți câștiga timp și poate veți descoperi noi motive de a fi fericiți.

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici