Gustul amar, la propriu, este un simptom medical cauzat de o disfunctionalitate hepato-biliara. Se poate trata cu medicatie, cu ceaiuri din plante, cu un regim alimentar adecvat. Rezultatele pot fi, cel putin multumitoare si relativ usor de obtinut.
Vizand aspectul figurat al acestui termen, in psihologie, lucrurile sunt putin mai complicate. Am ajuns la aceasta concluzie si dupa ce cateva persoane adulte, la consiliere, au inceput discutia intrebandu-ma daca exista si o terapie a „gustului amar”. Am inteles imediat la ce se refereau. Suferinta lor interioara conducea cu gandul la gustul fierii, pelinului, chininei, iar sufletul lor era trist si necajit. Ce poate cauza, un „gust” atat de amar (metaforic vorbind) incat sa se ajunga la solicitarea unui ajutor specializat? Raspunsul mi l-au oferit chiar dansii, pe masura ce discutam, invocandu-se diverse motive: dezamagirea, nedreptatea, necinstea, tradarea, sentimentele extreme fata de anumiti oameni, incercarile unora de a-i face pe ceilalti sa se simta incompetenti, diverse idei absurde impuse fara drept de apel, etc.
Cunosc bine ce poate insemna un „gust amar”, nu numai din cauze medicale. Personal, nu cunosc o terapie destinata strict eliminarii „gustului amar”, insa la nivel psihologic, exista anumite remedii pe care le-am sugerat, spre experimentare, celor interesati. In forma simplificata, le voi prezenta in continuare, incercand sa fiu de folos.

Bunica mea avea o vorba: „Cand cineva iti lasa un gust amar, nu-i mai oferi o a doua sansa. O va face la nesfarsit, iar tu nu vei mai putea simti gustul placut al vietii!”. Apoi am invatat altceva, anume ca emotiile negative pot avea o influenta nefasta asupra starii de sanatate. Asta nu o afirm eu, ci oameni care, dupa indelungi ani de studiu, au observat si concluzionat: grijile ataca stomacul, suferinta ataca plamanii, furia imbolnaveste ficatul, ura ataca inima, iar frica imbolnaveste rinichii.
Nimeni nu este ferit de dezamagire, desi mai toti cunoastem proverbul „La pomul laudat sa nu te duci cu sacul”. Daca nu se mai poate face nimic in acest sens, macar nu fiti convinsi ca nu ar mai exista corectitudine pe lume. Cautati sa descoperiti… contrariul!
Nedreptatea, necinstea si tradarea, este o combinatie extrem de periculoasa, cu efecte greu de suportat pentru oricine. Asezonate cu o ironie rautacioasa din partea celor care va nedreptatesc (simuland asiduu aspiratia lor spre perfectiune), se poate ajunge rapid la o situatie, aparent fara rezolvare. Iesirea de pe pozitia de „persoana dominata” (printr-o distantare voita in termeni amiabili), redirectionand cu mare grija toate actiunile pe care le initiati, poate fi o solutie usor aplicabila, din care mai nimeni nu va iesi „sifonat”.
Incercarile unora de a-i face pe cei din jur sa se simta incompetenti, poate aduce pe cei vizati in situatia de a cere un sprijin. Atentie insa, daca ajutorul nu s-a obtinut de la cine va asteptati (sau sperati), acceptati cu bucurie doar ajutorul de la cel/cei care vi-l ofera neconditionat! Rezolvarile mari pot veni tocmai din partea persoanelor la care nici nu v-ati gandit!
Ideile absurde, impuse fara nici un drept de apel, pot afecta emotional doar pe cei nevoiti a le duce la indeplinire. Cum vine asta? Incercarea unui tratament medical, doar pentru ca este catalogat drept „cea mai noua descoperire in domeniu” (fara cunoasterea temeinica a efectelor secundare) poate produce ireparabilul; o investitie costisitoare, insuficient analizata din punct de vedere economic, poate duce la faliment; convingerea ca „ce e bine pentru mine, e bine si pentru tine” poate duce la deteriorarea iremediabila a celor mai bune relatii, indiferent de vechimea ori natura lor, etc.

In concluzie, fara a se face deloc haz de necaz, cei care se confrunta cu senzatia „gustului amar”, cu sufletul facut praf, pot solicita posibile remedii. Din studiu individual, dar si din experienta pe care am dobandit-o, v-am propus doar cateva, incercand sa le adaptez nevoilor celor care mi-au solicitat ajutorul. Sunt absolut convinsa ca mai exista si altele. Daca le cunoasteti, va rog sa ma completati. Poate ca asa, impreuna, vom pune bazele unei noi terapii…

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici