Toată lumea știe că ambalajul este materialul în care se împachetează ceva. Ambalajul, atât la propriu cât și la figurat, ne poate atrage atenția și ne poate determina să facem anumite alegeri. Avem tendința să fim atrași de ambalaje prin: originalitate, culoare, formă, prin mesajul transmis, prin eleganță, prin unicitate, etc.
Uneori, poate fi destul de ușor să renunțăm la raționament și ne lăsăm călăuziți de instinct, optând pentru ce avem impresia (și convingerea) că ni se potrivește. Ce îi face pe oameni să aleagă? Să fie ambalajul, părerea unora sau altora, sau ceva mai mult de atât?
Acest ceva este dorința omului de a avea un plus de farmec, de bunăstare, de bună-dispoziție și de ce nu, de mulțumire sufletească. Pornind de la ideea că ambalajul poate amplifica valoarea produsului, nu de puține ori, creatorii de brand-uri (și nu numai), apelează la psihologii de top pentru a putea înțelege preferințele oamenilor. În acest fel, ambalajul în secolul XXI nu mai este doar un material în care se împachetează, este un instrument de promovare pentru obținerea succesului în afaceri.

În cele ce urmează, voi analiza posibilele alegeri care se fac pornind numai de la ambalaj. De ce am ales un asemenea subiect? Deoarece majoritatea persoanelor care recunosc că au greșit în ceea ce privește alegerile făcute, pun vina pe ambalaj (chiar și la figurat vorbind) și nu pe factorii psihologici care le-au determinat deciziile.
De regulă, oamenii sunt percepuți ca: frumoși și urâți, încrezători sau nesiguri, curajoși sau fricoși, îndrăzneți sau timizi, puternici sau slabi, inteligenți sau mai puțin, etc. Zi de zi vedem cum îi judecă pe ceilalți după cum arată, după cum sunt îmbrăcați, după bunurile pe care le dețin, după viața pe care o duc. Pierd din vedere că ambalajul poate fi gândit special pentru a facilita selecția. “Ce-i frumos și lui Dumnezeu îi place’’ este explicația multora care explică lipsa lor de raționament, intervenită la un moment dat. Binele sau răul din spatele aparențelor, este foarte greu de văzut, motiv pentru care reușesc să nu judec pe nimeni, indiferent ce mi se povestește.
Există și persoane care văd dincolo de aparențe. Au calități cu totul speciale, care le permit acest lucru. Au o altfel de percepție a lucrurilor și persoanelor cu care se întâlnesc, calități native, ulterior atent dezvoltate, apoi exersate ani de-a rândul, cu eforturi energetice greu de imaginat. Așa se explică alegerile (uneori ciudate) pe care le fac, spre întristarea celor care nu cred și nici nu pot înțelege că există și o astfel de realitate.

Așa cu v-am obișnuit, vă voi relata și o scurtă poveste terapeutică, cunoscută în literatura de specialitate sub numele de “Aparență și esență”.
Într-un sat trăia un bătrân vrăjitor. Într-o zi a văzut un șoarece fugărit de pisica sa de casă. I-a fost milă de el și l-a transformat într-o pisică. Peste câteva zile a văzut tânăra pisică fugărită de un câine. I-a fost iarăși milă și a transformat-o într-un câine. Peste câteva zile, câinele era fugărit de un tigru. Nu a trecut mult timp și tigrul s-a apropiat, foarte speriat, de ușa sa. Atunci vrăjitorul s-a întrebat “Ce l-o fi speriat atât de tare?” și a început să cerceteze. Uimit peste măsură, a constat că tigrul era speriat tocmai de bătrâna pisică de casă. Abia atunci a înțeles că șoarecele a rămas tot șoarece, indiferent de înfățișarea pe care o avea.

Concluzia: dincolo de aparențe, esența rămâne aceeiasi. Riscul de a judeca greșit sau de a alege o variantă (aparent) avantajoasă, este major, indiferent de cine sunteți sau de poziția socială pe care o aveți.
“Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui, asemenea unui parfum al cărui farmec constă în esență, nu în ambalajul pe care-l poartă” (aforism de Dacian Nemeș).

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editiei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici