Am pierdut timpul cu tine!
Primăvara asta mohorâtă parcă a coborât și în sufletele unora, făcându-i să-și piardă orice urmă de căldură, anchilozându-le și mai tare zâmbetul care oricum e abia mimat. Am reflectat la acesta când am auzit povestea unei adolescente, elegante ca prezență, rafinate în expresia verbală, cu un simț al umorului ce-i trăda cultura, educația înaltă. Încerca să-și potolească nedumerirea mărturisindu-i prietenei sale, la rândul de la covrigi, că la o oră, nu prea am înțeles, care după răspunsurile date, unele cam incorecte dar imediat reformulate, profesoara înfrigurată a sancționat-o dur, spunându-i că și-a pierdut vremea cu ea, că putea face altceva în acel timp (de parcă nu era cel din oră! Putea fi la piață oare?). A aplicat imediat o evaluare de tip tradițional, evitând să dea vreun argument, probabil pentru nota mică pe care a dăruit-o fetei. Ce nu înțelegea domnișoara din spatele meu era ideea cu pierderea timpului. Timp integrat în ce ritm? În cel cosmic?
A-ți pierde vremea cu un copil, cu un elev cred că este tot ce-și poate dori un dascăl, dacă învestește verbul a pierde cu sensul lui a petrece, a împărtăși, a consacra. Că nu vizează o finalitate imediată această pierdere de vreme, nu are importanță. În preajma lor, a copiilor, timpul trece cu măsura pe care noi i-o dăm. Ne descalificăm dacă, stând cu ceasul în mână, vedem cât timp a trecut de când e cineva la tablă, de când l-am numit la răspuns. Copiii cresc greu și noi am crescut greu, poate unii, accidente ale naturii, nu, fiecare pierdere de timp a noastră e, de fapt, un progres pentru cei din față. Numai cu pierderea asta de timp îi ajutăm!
Și mai e ceva, depinde și cum rostim replica asta cu pierderea timpului, tonul poate atenua sau accentua gravitatea pe care doar noi o vedem, ei nu.
Fata și-a cumpărat covrigii, a primit ceva gânduri bune de la prietena ei, a adăugat în final că văzându-și profesoara pe hol, în pauză, pierzându-și vremea “probabil” cu un alt copil, a preferat să ocolească toata școala, imensă de altfel, decât să o întâlnească și să mai adauge doamna acolo, undeva la (in) succesele personale privirea de o secundă acordată ei!
Ana Koman – Editor online