Frica de a fi…eu
Fie că place sau nu, frica de ceva sau de cineva poate avea un impact și o influență majoră asupra calității vieții. Despre frici precum cea de înălțime, de spații închise, de spații largi, de mulțime, de anumite insecte sau animale, de microbi, etc s-a scris, s-a vorbit și se tot vorbește. Astăzi am hotărât să vă vorbesc despre o altfel de frică, cunoscută și sub denumirea de “frica de a fi eu”. Am observat-o de mai multe ori, însă de analizat am început să o analizez abia atunci când cineva mi-a solicitat o discuție în legătură cu acest subiect.
D-na C:
“- Sunt speriată și îngrijorată pentru că viața mea a ajuns o minciună și o prefăcătorie continuă. Îmi imaginez că mă veți întreba de ce. Nu mai am răbdare să o faceți, așa că vă ofer răspunsul. Prefăcătoria continuă se datorează fricii mele de a fi…eu, cea adevărată. Îmi place să par altfel decât sunt, să mă manifest altfel decât aș face-o în mod natural. Se pare că am intrat într-un cerc vicios din care nu mai pot ieși. Vă dau câteva indicii. Îmi place să mă îmbrac excesiv de elegant și cheltuiesc enorm pe ținute. Merg foarte des la coafor, la cosmetică, la manichiură. Sincer, nu mi-am mai tăiat singură unghiile de câțiva ani, nu cred că aș mai fi în stare s-a fac de una singură. Răspund prezent la toate invitațiile pe care le primesc la: chefuri, nunți, botezuri, aniversări. Ofer cadouri foarte scumpe pentru a mă situa, finaciar vorbind, deasupra celorlalți invitați. Îmi place să par mai bogată, mai importantă din punct de vedere social, mai descurcăreață și mai deșteaptă decât sunt. Uneori ajung să și cred, însă mă trezesc destul de repede. Am început să conștientizez că ceva nu este în regulă cu mine atunci când am rămas fără bani de mâncare și întreținere. Doresc să înțeleg ce se întâmplă cu mine, de ce îmi este atât de frică să fiu eu, cea neprefăcută și mă interesează cum aș putea redeveni ceea ce am fost.”
Răspuns:
“- Frica de a vă comporta și manifesta în mod natural, fără niciun fel de falsitate, poate avea o multitudine de cauze. S-ar putea ca răspunsul meu, direct și fără ocolișuri, însă foarte politicos, să nu vă placă. Îmi asum acest risc, chiar dacă există posibilitatea să mă urâți pentru asta. Nu este necesar să confirmați, nici să infirmati, doar ascultați cu atenție. Cauzele acestei neobișnuite frici sunt: anumite complexe de inferioritate, frustrări din copilărie dar și din viața de adult, precum și o proastă influență din partea anturajului. Bănuiesc că, în urmă cu ceva timp, ați simțit o stimă scăzută de sine. Cineva v-a umilit și atunci s-a produs marcajul emoțional. V-ați luptat să depășiți durerea, însă nu ați găsit decât evadarea în falsitate. Durerea emoțională s-a ameliorat, ați fost mulțumită, așa că ați continuat să optați pentru varianta care v-a ajutat.
Ținutele excesiv de costisitoare sunt exact opusul a ceea ce ați trăit în copilărie și posibil în adolescență. Acum nu faceți altceva decât să vă răzbunați pe ținutele sărăcăcioase pe care le-ați purtat la vremea respectivă, cu rușinea de rigoare. Am înțeles din cele povestite, că anturajul dumneavoastră este format din persoane bine situate din punct de vedere social și financiar. Oferiți cadouri foarte scumpe pentru a le demonstra că vă permiteți. Nimeni nu știe ce mâncați acasă… dar, continuați să faceți cheltuieli nesăbuite pentru a nu fi eliminată din cercurile exclusiviste în care ați intrat.
Doriți să păreți mai deșteaptă și descurcăreață din același motiv, însă cred că s-ar mai putea adăuga și câteva nereușite din viața dumneavoastră școlară/ liceală/ universitară, care v-au pus în inferioritate.
Nu e nimic greșit în a va îmbrăca frumos, a vă îngriji corpul și a fi atentă la felul în care vă prezentați în societate. Ceea ce este greșit este lipsa moderației și excesele la care ați ajuns. Sunteți speriată și îngrijorată pentru că ceea ce a funcționat până acum, nu mai funcționează. E normal, de atâta timp nu mai există niciun echilibru!
Am câteva recomandări pentru dumneavoastră, care cred că v-ar putea ajuta. Acestea sunt următoarele:
– masca socială nu poate deveni o permanență; chiar și cea mai încrâncenată persoană se plictisește, apoi renunță;
– eliminați parveniții și persoanele toxice din preajma dumneavoastră; influența lor vă destabilizează;
– cheltuiți cu moderație, echilibrați sumele cheltuite între ceea ce vă este necesar, absolut necesar și o mică rezervă pentru situații neprevăzute;
– găsiți curajul să vă comportați așa cum sunteți, cui nu-i place, e liber să plece;
– înțelegeți că nimeni nu este perfect, cine vă iubește / apreciază cu adevărat, vă acceptă așa cum sunteți, cu bune și cu rele”.
D-na C:
“- Cam greu de îndeplinit! Ce să le spun acelora care vor remarca schimbarea și mă vor lua peste picior?”
Răspuns:
“- O veți cita pe inegalabila Coco Chanel care a spus cândva Nu mă interesează ce crezi despre mine. Eu despre tine nu cred nimic”.
I-a plăcut enorm ideea de a o cita tocmai pe eleganta, rafinata și celebra creatoare Coco Chanel. S-a amuzat, apoi a plecat zâmbind, imaginându-și că o asfel de replică îi va face praf pe snobii săi prieteni.
În concluzie, modul în care se comportă oamenii, nu este tocmai o reflectare a cine sunt ei cu adevărat. La un moment dat, își pot asuma niște roluri pe care nu le vor putea interpreta la nesfârșit. Calea de a redeveni ce au fost, o pot găsi, sau nu. Depinde doar de puterea lor de a depăși frica…de a nu fi iubiți / apreciați… așa cum sunt.
Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editiei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici